S-a ales praful de obiectivele industriale ale Iaşului

Considerat, înainte de Revoluţie, unul dintre cele mai puternice centre industriale ale ţării, Iaşul nu a fost ferit de „linşajul“ economic generat de deciziile politice * mânaţi de interese personale, post-decembriştii numiţi în funcţii importante din stat au devalizaţi coloşii economiei comuniste

Combinate precum Fortus, Nicolina sau Terom au fost fărâmiţate prin privatizări defectuoase sau rău-intenţionate. Alte branduri comuniste ale oraşului, precum Lactis, Unirea, Avicola, Zimbru sau Ţigarete sunt şi ele istorie după ce au fost falimentate şi înstrăinate unor aşa-zişi oameni de afaceri, interesaţi de business-uri imobiliare şi nicidecum de menţinerea unor activităţi profitabile, cu mii de angajaţi angrenaţi în procesul de producţie.

Reţeta a fost una simplă, implementată la nivel naţional: profit, apoi pierderi, inevitabilul faliment şi vânzări dubioase pe sume infime pentru profituri ulterioare. Practic, din toată industria veche a Iaşului, au rămas numai clădirea compresoarelor de la Nicolina, corpul central al Fabricii de Cărămidă de la Ciurea, şi o clădire a Fabricii de Ţigarete

Cum am ratat primul „Palas“ la Nicolina!

Atelierele CFR Nicolina (1892) au fost singurele din ţară care au contribuit activ la echilibrarea teritorială a capacităţii de repartiţie a materialului rulant. În 2007 fabrica se afla în proprietatea Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS) şi SC Concept Invest SRL Braşov, iar în 2009 au început să fie cumpărate active importante, reprezentate de hale industriale şi terenuri, de către firme cu capital privat. De altfel, investitorul nu şi-a ascuns niciodată intenţia, aceea de a demola fabrica şi a construi un mega complex pe 26 de hectare, denumit „Concept Town”. „Ar fi fost primul Palas al Iaşului. Era cel mai ambiţios proiect de construcţii realizat la Iaşi după 1989, mai vast ca actualul Palas. Birouri, blocuri turn, de locuit, hipermerketuri. A venit, însă, criză şi i-a falimentat pe toţi”, îşi aminteşte un fost angajat.

Primăria Iaşi a obţinut promisiunea din partea proprietarilor de păstrare în fizic a celor două construcţii propuse spre clasare în 2009: staţia compresoare uzină şi vechiul castel de apă. Până în prezent, clădirile reprezentative pentru perioada industrială, pentru istoria oraşului Iaşi şi pentru istoria naţională nu au fost clasate ca monumente istorice, ceea ce a dus la demolarea parţială a acestora.

Gările României, făcute cu marfă de la Ciurea!

Fabrica de Cărămizi de la Ciurea (1891) este una din cele mai vechi fabrici din Iaşi ce şi-au conservat clădirile, utilajele şi procesul de tehnologic, aspecte ce o fac unică în zona Moldovei. Fabrica de cărămizi şi ţiglă de la Ciurea a fost deschisă odată cu amenajarea liniei ferate Iaşi-Huşi, moment în care toate clădirile pentru călători, depouri, clădiri anexe şi poduri feroviare din judeţ şi chiar de pe linia Bucureşti-Constanţa au fost edificate doar din cărămidă roşie de Ciurea. De-a lungul timpului, fabrica a suferit puţine schimbări, deoarece felul în care a fost proiectată nu a permis nicio modernizare în ceea ce priveşte fluxul tehnologic. Pe lângă zone de producţie, fabrica deţinea şi un atelier de olărit. În prezent fabrica deţinută de o companie privată, nu mai funcţionează, iar clădirea se află într-o stare avansată de degradare.

Proiecte imobiliare la Iaşitex

Fabrica de Ţesături (1867). După revoluţie, tehnologia întreprinderii ţinea pasul cu tehnologia vestică, avea războaie care făceau ţesături deosebite care se obţin foarte greu în prezent, şi peste 7.000 de salariaţi. Potenţialul competitiv al fabricii de finisaje textile ar fi fost mare, în judeţ nemaifiind fabrici de acest tip, însă fără investiţii constante, utilajele au devenit în timp depăşite. În prezent, Iaşitex are 300 de muncitori. Mare parte din clădiri au fost demolate, terenul devenind proprietate a investitorului privat Grand Plaza şi destinat ulterior unor proiecte imobiliare.

Berea de la Iaşi ajungea în Austria!

Fabrica de Bere „Zimbru” (1786) - unul din pilonii economiei ieşene ce şi-a încetat activitatea odată cu venirea multinaţionalelor. Datorită standardelor de calitate obţinute în fabrica deschisă de un neamţ, berea produsă se exporta în Turcia, Rusia, Franţa şi Austria. În 2002 fabrica s-a închis parţial, iar în 2007 definitiv. În prezent, clădirile monument ale abricii au fost parţial demolate şi de află într-o stare avansată de degradare.

Muzeu la Ţigarete!

Fabrica de Ţigarete (1876) - important producător de ţigări ce reuşea să acopere în totalitate cererea din ţară şi parţial câteva state din Europa, cu o capacitate de producţie de 400 de tone de ţigarete.

Dintre clădirile de patrimoniu ale fabricii doar una a fost salvată - fostul depozit de tutun – acesta fiind preluată de Complexul Muzeal Naţional Moldova. Aici va fi înfiinţat primul Muzeu de Arheologie Industrială, ce va îmbogăţi colecţiile de prezervare a patrimoniului tehnic valoros existent, având în vedere că în urma retehnologizării industriilor multe aparate şi instalaţii au fost distruse fără a se ţine cont de valoarea lor pentru istoria ştiinţei şi tehnicii. Fabrica şi-a încheiat activitatea în 2003, când a fost închisă şi a intrat în conservare. Trei din cele patru clădiri, care nu se află pe lista clădirilor de patrimoniu au fost parţial demolate. Dan CONSTANTINESCU

Urmărind întregul context industrial, putem marca două momente reprezentative: politica de industrializare masivă ce a schimbat (sau alterat parţial) profilul preponderent universitar şi cultural al Iaşului interbelic către cel de oraş muncitoresc şi industrial, şi construirea în epoca comunistă a unor mari complexe industriale, cu extinderea celor deja existente.

 

În judeţul Iaşi au fost distruse, falimentate, privatizate oneros sau vândute ca fier vechi peste 33 de intreprinderi, fiecare cu peste 1.000 de angajaţi.