Aniversarea celui mai iubit dintre pământeni

Dacă Marin Preda ar fi trăit, el care mărturisise că vrea ar vrea să trăiască cat mai mult pentru a-si desăvarsi opera proiectată, ar fi implinit in acest august 95 de ani. Din păcate, chiar si atunci cand il aniversăm, gandul dintai ne duce la moartea sa care a zguduit nu numai lumea culturală, ci toată lumea romanească. În acea primăvară nefastă a anului 1980 un important scriitor intreba: „Ce ne vom face fără El?”. Timpul avea să justifice intru totul această ingrijorare. Nu ne-am simţit deloc bine fără autorul „Imposibilei intoarceri” ...

 

 

 

 

 

 

Cel mai mare român: Eroul necunoscut

Se apropie sărbătoarea Centenarului Marii Uniri a romanilor. Este incă un prilej - şi incă ce prilej! – de a ne pătrunde de sentimentul istoricităţii, mai bine zis de a ni-l recăpăta, căci, din păcate, a cam dispărut. De fapt, acel binecuvantat 1 Decembrie 1918 ar trebui să fie in conştiinţa fiecărui roman, aşa cum sună un memorabil vers al lui Adrian Păunescu, o sărbătoare a noastră de fiecare zi. Nu cunosc alte date mai importante din istoria naţională ca 24 ianuarie şi 1 decembrie. Revăd un dicţionar apărut cu ani in urmă la Focşani, intitulat „Vo ...

Scriitorul şi lumea din când în când (II)

„Monşerilor, dacă Petru Dumitriu se-ntoarce (din exil) ne beleşte pe toţi” – le-ar fi spus Marin Preda unor confraţi, intre care se afla şi Constantin Ţoiu. Autorul „Cronicii de familie” era perceput de toată lumea literară ca cel dintai dintre prozatorii romani afirmaţi in epoca postbelică. Nina Cassian nota in jurnalul ei, la New York, cu detaşare: „Petru Dumitru, fără indoială cel mai mare prozator roman de după război („c’est mon opinion et je l’admets”)”. E limpede că Petru Dumitriu ii stimula şi poate c ...

Scriitorul şi lumea din când în când

Peste puţin timp vor fi trecut cinci ani de la ieşirea din scena vieţii a lui Constantin Toiu. Mare prozator, intelectual rafinat, graeculus cu nas subţire (mama sa, coana Ifigenia, işi avea rădăcinile in vechea Eladă), autorul „Galeriei cu viţă sălbatică” a fost şi un mare domn, un boier fără avere, un boier de stanga, adică din partea unde se află adevărata nobleţe, cum zicea un celebru artist al secolului trecut. Mai inainte de orice era insă un boier al spiritului. Mama – „fiinţa pe care am iubit-o cel mai mult” – işi punea interloc ...

Sportul ca poveste realist-magică

În cronica meciului Franţa-Germania disputat la Turneul final ce avea loc in Spania in 1982, apărută intr-un prestigios cotidian francez, autorul ei aprecia că acel meci a fost „o capodoperă literară”. În primul moment, afirmaţia m-a şocat. Văzusem şi eu la TV, ca orice microbist incurabil, acel meci extraordinar. L-am revăzut apoi inregistrat. Avusese dreptate jurnalistul francez! Pe dreptunghiul verde se „scrisese” intr-adevăr o poveste fascinantă, penduland intre real şi ficţiune, o naraţiune plină de poezie şi dramatism. Amplitudinea, p ...

Augustin Buzura și vocile memoriei

Cine va fi interesat in viitorul mai apropiat sau mai indepărtat de istoria perioadelor ante şi postdecembristă va trebui să consulte şi cărţile mărturisitoare ale lui Augustin Buzura: eseuri, evocări, documente, interviuri, editorialele din revista „Cultura” etc. Între acestea, un loc distinct il ocupă cartea ce cuprinde convorbirile cu abil-iscoditoarea documentaristă Crisula Ştefănescu de la Europa Liberă, publicate in volumul „Teroarea iluziei” după 15 ani de la producerea lor la microfon. Augustin Buzura, oponent de temut al regimului de dinain ...

„Vai de veacul în care nici cei răi nu mai au caracter”

Într-un interviu pe care l-am publicat exact acum 25 de ani in „Adevărul”, Petru Creţia, sublinia: „Spaţiul ipoteştean este prezent in toată opera lui Eminescu. El a avut aici două experienţe decisive: o iubire de adolescenţă şi moartea lui Ilie, singurul său frate de care s-a simţit apropiat. Peisajul, relaţia adancă şi auroral-erotică, moartea fratelui sunt prezente, repet, in toată opera, inclusiv in poeziile neştiute şi găsite de mine”. Era o zi de vară insorită şi inmiresmată, iar convorbirea cu Petru Creţia avea loc chiar la Ipoteş ...

ULTIMA ORA
 
Insula lui Liviu Antonesei

 „Eu sunt dintre cei care in Nil s-au scăldat,/ in Marea cea Moartă botez am primit,/ cu sarea cea vie lipită de buze –/ Iordanul clipea pe sub stele, sfant şi vagant/ cand in adancuri m-am tot scufundat,/ lăsand langă maluri beduine mofluze./ Drept care-n cvadrigă m-am fost ridicat/ şi-am plecat pe sub nori, in vantul ce-adie/ pentru că doar de la ea lumină primesc,/ doar pe campia ei pluteşte bobocul/ pe mări legănate din apa cea vie“; „Călător prin legiune de locuri, călător in vreme,/ Aşezat pe iarbă, cu spatele lipit de trunchiul/ Puternicul ...

Cu nostalgie, despre nostalgie

 Recitesc niste insemnări de lectură a unei cărti pe care nu credeam că o voi mai citi vreodată, fiindcă mă temeam că nu va mai fi scrisă, după ce reputatul hispanist, exeget şi traducător Paul Alexndru Georgescu primise, cu circa doi ani inainte de apariţia ei, un tulburător mesaj de adio al lui Gabriel Garcia Márquez adresat prietenilor, cunoscuti si necunoscuti, intitulat Păpuşa de carpă, pe care săptămanalul Adevărul literar şi artistic, din a cărui echipă redacţională făceam parte, l-a publicat atunci, in traducerea profesorului Georgescu, pe prima pa ...

Cel mai mare român: Eroul necunoscut

Se apropie sărbătoarea Centenarului Marii Uniri a romanilor. Este incă un prilej - şi incă ce prilej! – de a ne pătrunde de sentimentul istoricităţii, mai bine zis de a ni-l recăpăta, căci, din păcate, a cam dispărut. De fapt, acel binecuvantat 1 Decembrie 1918 ar trebui să fie in conştiinţa fiecărui roman, aşa cum sună un memorabil vers al lui Adrian Păunescu, o sărbătoare a noastră de fiecare zi. Nu cunosc alte date mai importante din istoria naţională ca 24 ianuarie şi 1 decembrie. Revăd un dicţionar apărut cu ani in urmă la Focşani, intitulat „Vo ...

Vasile Pârvan evocat de G. Călinescu

Întors de la Şcoala Romană din Roma, fondată de Vasile Parvan, pe tanărul G. Călinescu nu-l interesa, după propria-i mărturisire, decat părerea a doi oameni din Romania: G. Ibrăileanu şi E. Lovinescu. Dar a avut Călinescu vreun model in spaţiul romanesc? Că geniile nu au şi nici nu pot fi, la randul lor, modele e aproape un truism. Înclin să cred insă că, cel puţin in prima tinereţe, Călinescu s-a raportat aş spune dramatic, şi nu doar intelectual, ci şi afectiv, la personalitatea şi fapta lui Vasile Parvan, la lecţia de construcţie a marelui savant, compa ...

Eminescu în fotografii

Cele mai multe dintre fotografiile, atatea cate sunt, ale lui Eminescu, ale unor membri ai familiei poetului sau cele ce imortalizează imagini de la Ipoteşti le datorăm lui Jean Bielig, nimeni altul decat cel care a pus bazele profesiei in Botoşaniul secolului al XIX-lea. De origine germană, tatăl său fusese şi el un pasionat fotograf, stabilit pe la 1850 in Bucureşti. Ambii lui fii – Jean şi Otto – i-au moştenit talentul şi pasiunea devenind adevăraţi profesionişti, deschizandu-şi ateliere foto, primul la Botoşani, iar celălalt la Brăila. Artist autentic, fotog ...

Fantezia şi tentaţia imposibilului

Romanul, s-a spus, este triumful genului burghez in literatură. Burghezia insă – ca toate celelalte de pe lumea asta – s-a schimbat şi se schimbă odată cu societatea umană, inainte de toate odată cu revoluţia tehnico-ştiinţifică şi cu alte revoluţii, inclusiv cea sexuală. Ceea ce nu inseamnă că a şi evoluat in cea mai bună dintre direcţii. Şi-a schimbat mentalitatea sau, mai bine zis, mentalităţile, habitudinile, insăşi fizionomia. Dar şi-a dovedit şi rezistenţa. O rezistenţă salvatoare. Nu numai că nu a dispărut de pe scena istoriei, aşa cum ii prez ...

 

Caragiale în posteritate

Au trecut 105 de la moartea lui Caragiale. Un critic din generaţia celui ce semnează aceste randuri il caracteriza cu sintagma: grecul nostru naţional. Dintr-un alt punct de vedere, Nicolae Manolescu scrie in „Istoria critică a literaturii romane”, referindu-se la „O scrisoare pierdută”: „Expresivitatea este aşa de puternică incat asurzeşte mesajul”. Şi totuşi, mesajul e, şi el, extrem de puternic şi de (mereu) nou. Tocmai impactul in conştiinţa noastră face ca eroii lui Caragiale să fie evocaţi şi invocaţi cu voluptate pentru a ridiculiza ...

Spectaculoasa posteritate a lui Bacovia

Peste cateva zile se implinesc 60 de ani de la moartea lui Bacovia. Cum se ştie, poeţi de prim plan din generaţia de aur '60, dar şi optzeciştii au consacrat in lirica romanească bacovianismul. S-a afirmat adeseori că in poezia romanească a secolului trecut marile repere sunt Arghezi şi Bacovia. Această „spectaculoasă reabilitare a autorului Stanţelor burgheze, ce i-ar fi şocat, poate, pe un Lovinescu ori G. Călinescu” – cum scria criticul Ion Pop – este fără egal in spaţiul literaturii noastre. Poetul multă vreme necunoscut in timpul vieţii – & ...

Epistole din arhiva unui redactor

 „Scrisori către un redactor”, este titlul unui volum semnat de criticul şi istoricul literar Constantin Călin; un prim volum de epistole din arhiva personală, primite de-a lungul mai multor decenii cand a funcţionat ca redactor la revista „Ateneu” şi la alte publicaţii băcăuane. Toţi corespondenţii săi sunt oameni ai scrisului. Alături de nume sonore ca Eusebiu Camilar, Şerban Cioculescu, Al. Dima, Mircea Zaciu sau Constantin Ciopraga, sunt şi altele intrate, unele nemeritat, in uitare. Şi cand spun asta, il am in vedere, de pildă, pe profesorul ...

La moartea unui „Joyce român”

George Bălăiţă publica romanul „Lumea in două zile”, care l-a situat ca prozator de prim plan, in 1975, după ce debutase editorial in 1964 cu volumul de povestiri „Călătoria”, prefaţat de Eugen Barbu. Atunci, Nicolae Manolescu scria in cronica sa din „Romania literară”: „George Bălăiţă publică un extraordinar roman, substanţial, modern, ironic şi totodată plin de poezie, de un realism minuţios, abundent, intors insă in marea viziune fantastică”, un roman ce „are o forţă şi o noutate cum n-am mai intalnit demult&rdquo ...

Plagiatul la români (II)

 Un caz cel puţin interesant descris in lucrarea la care mă refer este cel al lui Nicolae Milescu. E vorba, desigur, de „Jurnalul in China” şi de „Descrierea Chinei”, publicate in limba rusă in 1882, deşi faimoasa călătorie a Spătarului se produsese cu peste o sută de ani inainte, cele două scrieri circuland totuşi in cópii incă din timpul vieţii autorului lor. Totul a decurs normal pană in 1919, cand un corespondent de presă la Moscova, englezul John F.Baddley, publică in două volume rapoartele misiunilor ruseşti in Asia, intre care şi & ...

Plagiatul la români

 Cand cu mai mulţi ani in urmă, Alexandru Dobrescu mi-a spus că lucrează la o „Istorie a plagiatului la romani”, proiectul său mi s-a părut pe cat de insolit şi spectaculos, pe atat de temerar şi dificil de dus la capăt. M-am indoit puţin de utilitatea unei asemenea inteprinderi şi m-am intrebat dacă merită efortul. Se mai năştea o intrebare: bine, bine, cercetezi fenomenul, dar cum, unde şi după ce criterii? El insuşi scria in volumul „Corsarii minţii. Istoria ilustrată a plagiatului la romani”, apărut in 2007: „Ciudăţenia acestei terr ...

1 la 19 din 82