EXCLUSIV - dialog cu campioanele olimpice Simona Radiş şi Ancuţa Bodnar! ,,Mereu îi spun mamei să-mi pregătească un borș de sfeclă roșie… Nicăieri nu-i ca acasă!”

 

În ,,Oraşul Luminii”, sportivii români au strălucit, până acum, în şapte probe din două discipline sportive.

Jocurile Olimpice de vară de la Paris au confirmat, o dată în plus, forţa canotajului românesc, pe care l-aş caracteriza prin trei cuvinte: valoare, unitate, continuitate.

Două dintre exponentele acestui sistem bine articulat şi eficient, care a creat condiţiile obţinerii a 2 titluri olimpice şi a două medalii de argint, sunt Simona Radiş şi Ancuţa Bodnar, componente ale bărcilor de dublu vâsle şi de opt plus unu. Deşi obosite după ultima finală, cea de opt plus unu, ele mi-au răspuns la solicitarea de a purta un dialog.

- Felicitări! Spuneți-mi, cum e să dormi cu medaliile de aur și de argint sub pernă? 

- Simona Radiş: Mulţumim. N-am dormit chiar cu ele sub pernă, dar au fost în apropierea noastră. Sentimentul este înălțător. Este o eliberare și o mândrie de nedescris. Dacă după Jocurile Olimpice de la Tokio eram în exstaz, fiindcă am reușit să cucerim primul ,,aur", acum sentimentul este mult mai înălțător, fiindcă mergem acasă cu două medalii, una de aur și una de argint, care pentru noi valorează la fel de mult ca aurul. 
- Şi eu cred la fel, pentru voi v-aţi menţinut pe podium, în timp ce alte ţări, cu echipaje campioane olimpice la Tokio, n-au mai ajuns nici în finale, la Paris. Cursele sunt, în general, echilibrate. Cum aţi reușit să vă controlați emoțiile pe parcurs? V-ați pregătit special? 

- Ancuţa Bodnar: Nu ne-am pregătit special pentru a ne controla emoțiile. Noi gândim că emoțiile fac parte din fiinţa noastră, sunt firești. Ele sunt constructive și, pot să spun, că cele mai mari emoții le avem înainte de start, până se aprinde semaforul și vezi verde, care înseamnă că porneşte cronometru. Apoi te concentrezi doar pe ceea ce ai tu de făcut și efectiv uiți emoții, uiţi de tot. Vrei doar să fie foarte bine şi să poți să-ți demonstrezi valoarea adevărată.

- La 8 plus 1, cum ați reușit să depășiți atât de categoric echipajul de pe locul al doilea, cel al Canadei?

- Simona Radiş: Am fost un echipaj foarte puternic, construit din cele mai valoroase sportive și fiecare a încercat să contribuie cu cât mai mult. Gândiţi-vă că patru dintre noi aveau în alte probe, deja, medalie de argint, iar alte patru s-au clasat aproape de treapta a treia a podiumului, în patru rame. În acest context, toate am dorit să ne clasăm pe locul întâi şi am dat totul. Noi câştigasem o medalie de aur la Tokio, dar celelalte colege din barcă, cu titluri mondiale şi europene în palmares, şi l-au dorit şi pe cel olimpic, pe care nu-l aveau. Vă daţi seam ce energii au fost descătuşate. Şi am reuşit. În plus, şi noi, fetele, am dorit  să aducem un ,,aur” în țară, să nu lăsăm doar băieții să se întoarcă acasă cu această medalie valoroasă.

- Mai este un aspect, pe care nu ştiu dacă multă lume l-a sesizat. Voi două, sunteți singurele din barca de opt rame, care în proba de dublu ați făcut vâsle. Şi cursele le-aţi parcurs, conform programului, alternativ. V-ați pregătit special pentru lucrul acesta? 

- Ancuţa Bodnar: Nu este ușor, pentru că este ritm diferit, viteză diferită și trebuie să ai capacitatea de a te adapta rapid. De exemplu, într-o zi am avut seria la opt și a doua zi am concurat în semifinal, la dublu. A trebuit să ne montăm foarte repede și să facem o cursă foarte bună, pentru a ne califica în finală.

- Nu simţeaţi, la opt rame, că vă lipseşte o vâslă, din dreapta sau din stânga? 

- Ancuţa Bodnar: Vă spun sincer, mie mi-a fost mai greu, cel puțin când ieșeam la antrenament, în Snagov. Îmi lua o zi-două ca să simt la fel de bine ambele. Antrenorul Antonio Colamonici a avut încredere în noi, pentru că el spune că un sportiv foarte bun reușește să se mobilizeze mai ales în concurs. Pentru că sunt mulți sportivi care merg foarte bine acasă, în pregătiri, dar nu reușesc să-și exprime valoarea în competiţe. Și acest lucru înseamnă foarte mult în sportul de înaltă performanţă. 

- Simona, voi realizați cât de importante sunt succesele voastre pentru noi, pentru români?

- Simona Radiş: Realizăm ce s-a întâmplat, ne bucurăm, dar parcă trăim, încă, în acea euforie a Jocurilor Olimpice. Am simţit şi cât de mulți oameni au stat cu sufletul la gură și ne-au urmărit cu drag în toată această perioadă. Am primit foarte multe mesaje de încurajare, de felicitare și lucrul acesta, să știți, a contat foarte mult. Ne-a dat o energie extraordinară și o mare încredere, în dorința de a reuși pentru noi, dar şi pentru toți cei care ne-au urmărit și şi-au dorit să fim primele. Iar noi le mulțumim tuturor oamenilor fiindcă sunt minunați. Aceste medalii câștigate sunt pentru România şi pentru a arăta lumii că noi suntem foarte buni în ceea ce facem. 

- Succese remarcabile, după zile, luni şi ani de pregătire asiduă. Urmează o meritată şi necesară  vacanţă, bănuiesc.

- Ancuţa Bodnar: Cu siguranță, vine o vacanță binemeritată, trebuie să ne relaxăm, să ne deconectăm de la tot. Încă nu am apucat să vedem nimic din frumosul Paris, fiindcă abia azi am ajuns în oraş. Noi am locuit până acum într-o abaţie, aflată mai aproape de baza nautică, unde am concurat. Abia de astăzi vom ieși și vom vizita și noi capital Franţei, care se află la circa o oră de locul de întrecere. Ne vom întoarce în curând în ţară, mai punem o serie de lucruri la punct în Bucureşti şi apoi mergem, fiecare, acasă, la părinţi.

- Cu ce bunătăţi aţi vrea să vă primească mamele voastre?

- Simona Radiş: Vor fi de toate pe masă. Dar îmi doresc, mai ales, gustul copilăriei și mereu îi spun mamei să-mi pregătească un borș de sfeclă roșie. 

- Ancuţa Bodnar: Cred că și la mine este valabil borșul de seclă. Dar orice ar face și oricum m-ar primi, eu sunt foarte fericită să ajung la Vatra Moldoviţei, pentru că nicăieri nu-i ca acasă. 

- Vă doresc să vă odihniți în continuare și să ne bucurăm împreună încă multe zile de aceste rezultate extraordinare  ale sportului românesc.

Vasile ARHIRE