La ce sunt bune pastilele de iod

Profesorul doctor Ion Fulga, şeful Catedrei de Farmacologie de la Universitatea de Medicină şi Farmacie "Carol Davila", ne explică beneficiile şi riscurile pastilelor de iod. Iodura de postasiu, care se găseşte în mod obişnuit în farmacii sub formă de comprimate a 1 mg, este destinată suplimentării aportului alimentar de iod.

Organismul are nevoie de iod pentru diverse procese biologice, dar în primul rând pentru sinteza de hormoni tiroidieni. În cazul persoanelor cu deficit de iod, un comprimat administrat la două-trei zile, alături de consumul alimentar de sare iodată, previne apariţia guşei endemice, care este prezentă la noi în ţară cu pre­cădere în zonele subcarpatice, arată specialistul nostru.

Efect expectorant
De asemenea, iodura de potasiu sub formă de comprimate poate avea efect expectorant. După cum precizează prof. dr Ion Fulga, acest medicament creşte cantitatea de secreţii bronşice şi conţinutul acestora în apă, astfel încât secreţiile bronşice devin mai fluide şi mai uşor de eliminat prin actul expectoraţiei. Persoanelor cu tuse expectorantă se recomandă iodură de potasiu, în general, în doze mai mari decât cele indicate pentru suplimentarea aportului de iod. Nu se recomandă însă persoanelor cu tuse seacă iritativă, care nu prezintă secreţii bronşice, pentru că iodura de potasiu nu este un antitusiv. De asemenea, pastilele de iod sunt contraindicate bolnavilor de tuberculoză, deoarece poate agrava leziunile tuberculoase pulmonare. Oricum, acest medicament folosit ca expectorant trebuie luat numai cu prescripţie medicală.

În caz de contaminare radioactivă
Potrivit profesorului Ion Fulga, iodura de potasiu sub formă de comprimate a 1 mg nu protejează în cazul pericolului de contaminare radioactivă. Specialistul nostru spune că, în cazul pericolului de contaminare radioactivă, se utilizează alte preparate farmaceutice pe bază de iod, în general forme farmaceutice lichide care conţin iod, care se administrează în doze diferite în funcţie de preparat. Aceste medicamente asigură necesarul de iod al glandei tiroide, aşa încât este pusă în repaus. Ca urmare, glanda tiroidă nu mai captează iodul radioactiv inhalat din aerul con­taminat. De reţinut însă că aceste preparate de iod protejează numai faţă de iodul radioactiv, nu şi faţă de alte substanţe radioactive sau faţă de alte radiaţii, şi numai pe perioada administrării. De aceea este inutilă şi chiar dăunătoare administrarea de iod ca metodă de prevenire a contaminării cu iod radioactiv în absenţa acestui pericol.

În cazul administrării nejustificate de iod şi în doze mari există riscul intoxicaţiei cu iod. Intoxicaţia debutează cu un gust neplăcut şi senzaţie de arsură în gură, hipersalivaţie, iritaţie a ochilor. Intoxicaţia uşoară simulează o răceală comună. Frecvent, persoana intoxicată cu iod prezintă durere de cap în regiunea frunţii. Prezintă de asemenea tuse cu expectoraţie şi transpiraţii. În unele cazuri, afectarea pulmonară poate fi extrem de severă, mergând până la edem pulmonar. Leziunile cutanate sunt comune în astfel de intoxicaţii cu iod şi se manifestă de obicei sub formă de acnee seboreică. Frecvent apar şi tulburări gastrice. Fenomenele dispar în câteva zile de la oprirea admi­nistrării de iod.

Sfatul medicului
Profesorul doctor Ion Fulga consideră că tratamentul cu iod în caz de accident nuclear trebuie coordonat la nivel naţional de autorităţi, în funcţie de riscul real de conta­minare radioactivă.