Mâncarea tradițională, în pericol. O luptă tăcută împotriva uitării

 * într-o lume în care globalizarea și modernizarea își fac simțită prezența în fiecare aspect al vieții noastre, unul dintre cele mai prețioase elemente ale identității culturale este tot mai amenințat: mâncarea tradițională * salvarea poate veni de la bucătarii care încă mai prețuiesc acest filon, dar și de la gospodinele care păstrează intacte rețetele vechi * influențele culinare moderne tind să le îngroape sub straturi de fast-food și tendințe globale

Cu miros de plăcinte rumenite și sunetul lingurilor de lemn ciocnindu-se de marginile oalelor de lut, am intrat în bucătăria Mariei, o femeie de 70 de ani care își amintește cu nostalgie cum era odată viața gastronomică a satului ei – Puiești (judeșul Vaslui). „Când eram copil, plăcinta cu varză și sarmalele în foi de sfeclă erau pe masă la fiecare sărbătoare. Acum, abia dacă mai știe cineva cum să le facă”, spune ea cu tristețe în glas, în timp ce frământă aluatul gros cu mâinile bătătorite de muncă.Maria este doar unul dintre cei mulți care observă cum tradițiile culinare ale regiunii dispar, pe măsură ce generațiile tinere își pierd interesul pentru rețetele vechi. Fast-food-urile din orașele apropiate și dorința de a experimenta mâncăruri „la modă” au făcut ca preparatele tradiționale să fie tot mai rare pe mesele românilor.

Dispariția gusturilor autentice

Într-un colț al Moldovei, la Palanca (județul Bacău, l-am întâlnit pe Bogdan, un bucătar tânăr pasionat de rețetele vechi moldovenești cu influențe din Ardeal, care și-a deschis un mic restaurant dedicat mâncărurilor autentice. „Încerc să recreez aici gusturile pe care le-am cunoscut de la bunica mea. Fiecare ingredient, fiecare condiment avea un rol bine definit, și asta încerc să redau”, povestește el în timp ce pregătește un papricaș de pui. Bogdan explică că una dintre provocările cele mai mari este accesul la ingrediente autentice. „De multe ori, carnea de pui crescută industrial nu are același gust cu cea pe care o aveau bunicii noștri. Iar brânzeturile, untul – toate sunt diferite acum. E greu să păstrezi aceleași gusturi când resursele se schimbă”, adaugă el.

Globalizarea, cu toate avantajele ei, a contribuit la uniformizarea gusturilor, iar acest lucru se reflectă în dispariția unor preparate tradiționale care, până acum câteva decenii, erau baza multor mese de familie.

Modernizarea – un cuțit cu două tăișuri

Globalizarea și ritmul alert al vieții moderne au adus schimbări semnificative în obiceiurile alimentare. Produse internaționale, accesibile la un click distanță, au luat locul felurilor de mâncare pregătite cu răbdare în bucătării tradiționale. Pizza, sushi și burgerii domină meniurile urbane, în timp ce preparatele autohtone precum sarmalele, plăcinta cu brânză sau piftia devin tot mai rare în restaurante.

În inima satelor românești, însă, sunt comunități care refuză să lase mâncarea tradițională să se stingă. O astfel de comunitate se află în Bucovina, unde o mână de gospodine organizează periodic ateliere pentru copii și adolescenți, învățându-i să gătească rețete străvechi. „Când am văzut că nepoții mei nu știau cum se face o mămăligă sau ce este o zacuscă, am decis că trebuie să fac ceva”, mărturisește Ana, una dintre inițiatoarele proiectului: „Trebuie să știe că bucătăria noastră este parte din cine suntem, este identitatea noastră”. Aceste inițiative, deși mici, au un impact profund. Tinerii care participă încep să aprecieze mai mult mâncarea tradițională și să o vadă nu doar ca pe un simplu fel de mâncare, ci ca pe o legătură cu rădăcinile lor.

De ce dispar bucatele tradiționale?

Dispariția felurilor de mâncare tradiționale este un proces complex. Pe lângă influențele externe, modernizarea a schimbat și relația oamenilor cu timpul. Preparatele tradiționale necesită timp și migală, iar în era fast-food-ului, acestea par prea complicate și costisitoare de pregătit.

„Nu mai avem timp. În trecut, familia se strângea în jurul mesei și fiecare ajuta la gătit. Acum, oamenii sunt mereu pe fugă. Pentru ca rețetele noastre să supraviețuiască, avem nevoie de timp și de oameni care să le transmită mai departe”, spune Radu, un bucătar pasionat din Bicaz. Totuși, nu totul este pierdut. Radu, împreună cu alți bucătari locali, a început să organizeze evenimente gastronomice unde oamenii pot învăța cum să prepare feluri tradiționale: „Dacă oamenii învață din nou să gătească aceste feluri, ele vor supraviețui. Trebuie să ne aducem aminte că mâncarea noastră nu este doar despre gust, ci și despre istoria și cultura noastră”.

Căutând soluții

Pe măsură ce globalizarea își face simțită prezența, soluțiile pentru a salva mâncarea tradițională devin tot mai urgente. Bucătarii locali colaborează cu restaurante mici pentru a introduce din nou în meniuri preparate autohtone, iar unele școli din zonele rurale organizează cursuri de gătit pentru a educa noile generații. În același timp, inițiativele gastronomice care promovează turismul culinar în satele românești devin o punte între trecut și prezent. „Turismul poate fi o șansă pentru mâncarea tradițională. Oamenii vin din orașe și sunt fascinați de gusturile autentice pe care nu le mai găsesc nicăieri. Este datoria noastră să păstrăm aceste feluri și să le împărtășim cu restul lumii”, a zâmbit Simona, un ghid de turism din Botoșani.

Pe măsură ce orașele devin tot mai uniforme din punct de vedere culinar, mâncarea tradițională riscă să devină o relicvă a trecutului. Cu toate acestea, există încă speranță. Comunitățile locale, bucătarii pasionați și inițiativele culturale luptă pentru a păstra vie tradiția gastronomică, oferindu-ne tuturor șansa de a ne reconecta cu rădăcinile noastre.

Maura ANGHEL

 

Mâncarea tradițională este mai mult decât o simplă hrană – este o expresie a culturii, a istoriei și a identității noastre. În această luptă tăcută, fiecare rețetă păstrată este o victorie mică, dar semnificativă, împotriva uniformizării globale.