Lecţii de morală de la ticăloşi

Îi vezi peste tot – pe stradă, la maternitate, la biserică, în supermarket, la spectacole ori cu cei mici în parc. Au figuri atente, aferate, sunt bine îmbrăcaţi, au discurs studiat, la fel şi mişcările. Sunt gata să-ţi atragă atenţia la fiecare replică mai deocheată ori să-ţi dea sfaturi despre orice. Le ştiu pe toate sau cel puţin aşa susţin. Se prefac a-ţi fi prieteni când au nevoie de tine şi duşmani când totul îţi este împotrivă. Eu le spun şarlatani, hoţi de timp şi de suflet, de prietenii şi de încredere. Pe mulţi îi cunosc personal, pe unii chiar i-am considerat prieteni până când banii ne-au despărţit. Banii sau demnităţile pe care le-au câştigat în schimbul unor atitudini servile.

Dintre ei, mulţi au ajuns în ierarhii în care până şi sfinţii ar tânji să urce. Unii dintre au pe mână sute de mii de oameni. De la oameni politici la afacerişti miliardari, e plin de ei. Nu-i întreba de primul milion, vorba americanului, că de restul îţi vorbesc singuri, ca să se laude. Le-a fost greu, au muncit, s-au spetit (unii la furat, alţii la cărat atenţii), au făcut sacrificii şi au hrănit mii de guri. Au reuşit şi sunt exemple de leaderi, spun ei şi unii chiar îi cred. Asta până la prima sprânceană ridicată de DNA, care a început să le cam zguduie palatele de cleştar.
I-aţi recunoscut şi voi şi nu-i nevoie să dăm nume că-i vedem în fiecare seară la televizor, la ştiri – Baronul X, Baronul Y, afaceristul lui Peşte, oameni cu nume răsunătoare. Unii au fost primari, alţii au făcut legi, iar unii reguli în afacerile din România. Unii au ridicat şcoli, universităţi, în care au învăţat tineri. Alţii şi-au mai spălat din păcate cu burse oferite celor isteţi şi sărmani. În esenţă, ei rămân aceiaşi oameni cu suflete mici şi cu guri mari, care ştiu să urle, să înjure, să mintă şi să te determine să-ţi iei câmpii şi să pleci în lume, sătul de şuturile în fund pe care le-ai primit din vârful papucilor lustruiţi.
Ajunşi la puşcărie, oamenii odată foşti mari (şi chiar au fost, au condus ţara, ne-au dat legi, ne-au cerut să strângem curelele şi ne-au luat bani din buzunare pentru gaze şi curent electric) îşi scriu memoriile. Mulți şi-au găsit valenţe de condeier şi parcă îi şi vezi în celule concentrându-se asupra foii de hârtie, în timp ce sufletul îşi cere iertare faţă de păcatele făcute. Nu sunt doar ei vinovaţi, ci şi noi că le-am dat credit, pe unii i-am ales, pe alţii i-am aplaudat ori le-am dat atenţie făcând rating televiziunilor care abia aşteptau să le prindă dezacordurile făcute la întâlnirile publice. Atitudinea lor este preluată şi de lupii tineri, chiar şi de copiii de şcoală, care îşi imaginează că un portofel ticsit face minuni, total fals! Sunt bune averile, nimic de zis, dar în lipsa unei conştiinţe de sine au valoarea de sentinţă, dacă sunt adunate prin furt. Sau de ghilotină, aşa după cum ar fi bine să transmită procurorii DNA tot mai des.
Maura ANGHEL