Cum au fost tratați prizonierii ruși în România în cel De-al Doilea Război Mondial?

Cel de-Al Doilea Război Mondial a fost cel mai sângeros conflict din istoria omenirii, murind între 50 și 85 de milioane de persoane. La începutul războiului, România și-a susținut un statut de neutralitate, însă după un an de zile a intrat în conflict de partea Germaniei naziste.

Venirea la putere a mareșalului Ion Antonescu a favorizat această direcție, alături de Adolf Hitler, cu toate că armata noastră era slab pregătită și echipată. Cu toate acestea, trupele române au făcut față cu bine soldaților inamici, fapt pentru care s-a ajuns ca în România să existe mai mulți prizonieri ruși.

Ministrul de Externe al României din anul 1943, Mihai Antonescu, a afirmat reprezentanților de la Crucea Roșie că în țara noastră există aproximativ 60.000 de prizonieri ruși. Cei mai mulți dintre aceștia erau puși să muncească pe diferite șantiere din România.

Avem în ţară circa 57.440 prizonieri ruşi, cazaţi în 12 lagăre de prizonieri… Avem, în total, 2.220 ofiţeri sovietici, 85 de medici, 55.135 trupă… Am dat o documentaţie asupra situaţiei acestor prizonieri, a modului cum i-am întrebuinţat la munci, în afară de ofiţeri şi asimilaţii lor, şi anume: 30.738 la munci agricole, 5.241 la industrii, 4.447 la forestiere, 3.015 la calea ferată, 1.827 la edilitare, 1.728 la armată, 1.472 pentru drumuri, 1.816 pentru nevoile lagărelor. I-am arătat domnului Chapuissat că tratamentul prizonierilor ruşi este identic cu al soldaţilor români, a afirmat Mihai Antonescu, potrivit adevarul.ro.

Potrivit datelor oficiale, autoritățile române au cheltuit sume impresionante pentru a-i caza și îmbrăca pe prizonierii ruși. Astfel, au fost cheltuite 640 milioane de lei pentru îmbrăcăminte, 80 milioane pentru rufărie, 90 milioane pentru diferite alte cheltuieli, în afară de 120 milioane pentru încazarmări şi baracamente.

Prizonierii români din Rusia

Din păcate, despre prizonierii români din Rusia nu se știa nimic, lucru confirmat de ministrul de Externe în fața reprezentanților Crucii Roșii. Se spera, totuși, ca cetățenii noștri să nu aibă parte de un tratament inuman.