Povestea bucătarului care a lăsat restaurantele de top pentru a munci în cuhniile Mănăstirii Neamțului - Călugărul Silvan

În lume, lucrurile stau total altfel. Iar părintele Silvan știe asta, că de-acolo a venit acum șapte ani. În gastronomia de înaltă clasă – ca și în celelalte domenii, de fapt – este o cursă de Formula 1 pentru titlurile de „cel/ cea mai”, în materie de orice. Fiecare vrea să apară în Forbes, să fie jurat în vreun reality-show sau pionier în vreun amestec de gusturi din era post nouvelle cuisine. Într-o astfel de lume, monahul Silvan de la Sihăstria e un manifest, o întruchipare vie a autenticului. Se roagă, muncește zi după zi, învață pe ceilalți și învață, la rându-i, din purtarea și îndemnurile fraților. Sigur ar lua un loc bun la MasterChef sau la vreo altă competiție de gătit – îmi spun oarecum amuzat. De fapt, nu de concursuri culinare are nevoie și nici nu cred că l-ar încălzi diplomele sau vreun premiu. Mi-a spus deja de mai multe ori că o face pentru frați și pentru Hristos, că slava nu-i decât o boală care-i primejduiește mântuirea. Da, mântuirea e „trofeul” la care tinde părintele Silvan. Și nădejdea că, într-o bună zi, după ce va fi gătit destulă mâncare aici, printre noi, o să-l mănânce Raiul și pe el, așa cum ne dorea părintele Cleopa tuturor. Că într-o bună zi o să se întâlnească cu dânsul și o să-i confirme încă o dată că la Sihăstria „nu se țin găini, nici porci” dar, cu toate astea, mâncarea are, în continuare, un gust aparte. Că și-a lăsat ucenici vrednici în urmă. 

 

Sursa - Doxologia.ro