Bucuriile ospățului de la stână

Preparatele culinare pe bază de lapte de la stânele din Moldova au devenit o atracţie pentru turişti. Nu toţi ştiu însă ce înseamnă denumirile oarecum ciudate ale bucatelor cu care sunt tentaţi şi nici regulile care, în unele cazuri, îi pot feri de grave probleme digestive după ce le-au consumat.

Caşul

Este cel mai cunoscut preparat făcut la stână, din lapte de oaie sau de vacă ori în amestec. Este o brânză fermentată, grasă, care se pregăteşte din laptele crud, încălzit foarte puţin şi amestecat cu „cheag”. Tradiţional, cheagul este un extract lichid din stomacul de miel ori ied, mai mult sau mai puţin concentrat, care se adaugă în anumite proporţii în lapte. Dacă este în exces, brânza va fi ca un cauciuc neplăcut, dacă e prea puţin, se va sfărâma prea uşor. Cantitatea de cheag este secretul reuşitei la caş şi alte brânzeturi similare. Pentru finalizarea caşului, laptele amestecat cu cheag se lasă trei sferturi de oră, apoi masa obţinută se adună, se stoarce uşor şi se pune la scurs. În acest moment este în faza de „caş dulce”. Ulterior se depozitează în loc aerisit, la umbră, unde va sta la maturat şi fermentat până prinde coajă groasă. Lichidul rămas nu se aruncă, pentru că stă la baza altui preparat. Jintiţa

Este zerul rămas de la strecurat caşul, care prin încălzire uşoară formează mici bucăţele de brânză închegată. Se poate bea şi este răcoritor şi consistent ca aliment. După jintiţă nu se bea apă, pentru că provoacă probleme digestive.

Urda

Este o brânză dulce, foarte perisabilă, care rezultă din adunarea la un loc a particulelor de brânză formate în jintiţă. Este mai greu de preparat de nespecialişti pentru că lichidul pus la foc se poate prinde de vas, iar gustul brânzei se strică iremediabil. Urda poate genera celor sensibili probleme digestive, dar este un aliment util celor cu tranzit intestinal leneş.

Balmoşul

Este o mămăligă fiartă în smântână, căreia i se adaugă brânză frământată (caş frământat cu sare). Este cel mai gustat preparat de către turişti, dar trebuie ştiut că este extrem de gras şi greu. Se consumă cu lingura de lemn, în cantităţi mici, fierbinte. Nu se bea apă sau alt lichid rece cel puţin o oră după acest deliciu.

Teona SOARE