„Fiecare dintre noi poate fi, la un moment dat, un beneficiar al serviciilor sociale”

  

Dialog cu Luminița Munteanu, directorul Direcției de Asistență Socială (DAS) Iași

- Conduceți DAS de 13 ani. Cum arată evoluția acestei instituții? Care au fost cele mai mari obstacole? Dar cele mai frumoase realizări?

- 13 ani… Nu știu dacă sunt mulți sau puțini, dar ceea ce știu este că nu m-am gândit niciodată că voi profesa în acest domeniu după alți 12 ani pe care i-am petrecut la Casa de Cultură a Studenților. Fiecare are un destin și la un moment dat ajungi pe calea lui. Eu sunt recunoscătoare pentru toată această perioadă și cred că și beneficiarii direcției sunt mulțumiți pentru că le-am fost alături. Le este mult mai ușor atunci când colaborază cu persoane cu care pot empatiza. Mă întrebați de provocări, sigur, au fost, dar le-am depășit cu succes. Orice lucru care necesită timp și o anumită abordare m-a motivat să găsesc, împreună cu echipa mea, soluția potrivită. Toate realizările le-am avut împreună. Dacă în urmă cu mai mulți ani se spunea că direcția este un fel de „batalion disciplinar”, ei bine a reușit, prin seriozitate și profesionalism, să își atingă cel mai important scop – să ofere servicii de calitate celor care au nevoie. Avem peste 40 de parteneriate cu diverse instituții pentru ca toți cei care ne cer ajutorul să primească soluțiile cele mai bune.

- Aveți o echipă mare, cu care faceți „împreună lucrare”.

- Deși subordonată Primăriei Iași, DAS este una dintre puținele direcții de asistență socială din țară care are personalitate juridică. Are peste 1.400 de angajați, un număr nu foarte mare dacă ținem cont de faptul că avem 790 de asistenți personali, aproape 300 de cadre medicale, la care se adaugă personalul celor două cămine aflate în subordinea administrației locale, dar gestionate de direcție. Ca beneficiari, cred că sunt peste 50.000 și vorbim nu doar de cei din centre, ci și persoane care primesc tichete de ajutor social, sprijin oferit de sărbători la Paști sau Crăciun, copii etc.

- Asistentul social are o meserie mereu în slujba oamenilor mai puțin norocosi. Care sunt aspectele care vă impresionează cel mai mult? Dar cele care va tulbură sufletul?

- Foarte multe dintre problemele beneficiarilor ne sensibilizează, dar este important să nu le ducem acasă fiindcă ne-ar fi greu să lucrăm cu ele. Asta nu înseamnă că nu suntem la fel de sensibili fiindcă este important să empatizăm cu ei, să-i înțelegem și să le fim alături. Grav mi se pare un alt aspect, sesizat după pandemie și după războiul din Ucraina – parcă omul se înrăiește de la o zi la alta și mereu ne întrebăm ce este de făcut. Se observă acest aspect în relații de zi cu zi, când ne confruntăm cu atitudini mai ostile din partea celor care au nevoie de serviciile direcției, poate chiar ușor agresive, dar ne descurcăm.

- Nu putem să trecem mai departe fără a aminti și de recentul scandal de la București legat de căminele de bătrâni. Cum este posibil și cum se pot evita astfel de situații? Au început controale la toate azilele din țară.

- Pe mine nu mă sperie niciun control. Din nefericire, și aici pare că mă victimizez un pic, m-am lovit de unele lucruri mai puțin plăcute, mai ales din partea unor bărbați, care au făcut tot felul de reclamații. Aceste sesizări, chiar dacă la momentul lansării lor mi-au creat un ușor disconfort, s-au dovedit a fi benefice fiindcă ne-am pus la punct toate aspectele direcției. Am corelat din mers unele situații, am luat decizii bune și iată că nu sunt probleme. De altfel, noi suntem verificați periodic de către Agenția Județeană pentru Prestații Sociale. Chiar în urmă cu două săptămâni am avut un control și totul a ieșit bine. Noi ne licențiem o dată la cinci ani, dar până la acel moment trebuie să mai reglementezi unele aspecte pe care nu ai reușit să le atingi ca target. Mici aspecte poate au fost și la noi, dar le-am rectificat. Eu le transmit tuturor să fie foarte atenți la fiecare detaliu fiindcă fiecare dintre noi poate fi beneficiarul unui serviciu social. Eu chiar mă gândesc că dacă atunci când voi avea 75 de ani și dacă soarta mă va aduce într-un astfel de punct nevralgic, mă voi gândi la integrarea într-un centru social. De aceea, sunt atentă la tot ceea ce nu îmi place și încercăm să facem modificările necesare. Le transmit tuturor să aibă o astfel de atitudine și reglăm acest aspect în permanență. Atunci când sunt mulți angajați este imposibil să nu mai fie și unele derapaje comportamentale, dar totul se poate corecta prin regulamentele de ordine interioară care te obligă la o anumită conduită. Eu vreau ca direcția să ofere astfel de servicii la standarde cât mai înalte fiindcă este vorba despre oameni. Sunt bunicii sau părinții noștri, oameni care au muncit, au avut o anumită poziție socială, au făcut eforturi pentru a-și asigura un viitor.

- Credeţi că un proiect care ar prevedea dezvoltarea de programe de interes național care să susțină financiar comunitățile locale în vederea aplicabilității Legii nr. 17/2000 privind persoanele vârstnice ar duce la elimininarea cazurilor gen Voluntari? Unii spun că susținerea persoanelor vârstnice la domiciliu prin asigurarea serviciilor sociale comunitare duce la o mai bună integrare socială a acestora și sunt mai bine monitorizați.

- Din păcate, în zona socială îngrijirea la domiciliu este o mare problemă fiindcă implică niște costuri enorme. Mai mult, ar fi nevoie de un număr mai mare de angajați și știți că se spune că serviciile publice au prea mult personal. Ca o paranteză, pot să spun că nu este așa, iar cele cinci centre aflate în subordinea Primăriei Iași, și rezidențiale, și de zi, au într-adevăr un număr de 5+1 angajați, dar în realitate funcționează în regim de 3 sau 4+1, mai apelăm și la voluntari. Astfel de servicii a mai oferit și sectorul ONG, dar și acolo s-au mai redus. Este adevărat că astfel de servicii sunt susținute și de Casa de Asigurări de Sănătate, dar fondurile nu sunt suficiente, iar numărul de beneficiari este tot mai mare. În legislație a apărut și noțiunea de îngrijitor informal, care este un lucru extraordinar, aduce o plus valoate. Ne va fi mai greu fiindcă este o atribuție în plus, dar ne vom descurca. Îngrijitorul informal este persoana necalificată, membru al familiei, rudă sau orice altă persoană, care asigură îngrijirea personală, respectiv ajutorul pentru efectuarea activităților de bază și instrumentale ale vieții zilnice de către persoana care și-a pierdut autonomia funcțională. Are contract de muncă și poate avea grijă de o persoană în baza unei indemnizații. Noi am luat deja în calcul 100 de beneficiari/lună.

- Alţii cred că includerea în centrele rezidențiale a persoanelor în vârstă fără venituri, într-o proporție stabilită de comunitatea locală, ar fi benefică.

- Nu este o noutate. Legislația permite persoanelor fără venituri să fie integrate în astfel de centre. Primăria Iași are două centre rezidențiale – cel din Bucium, cu o capacitate de 178 de locuri, și cel din Copou, cu circa 250 de locuri. Sunt persoane care nu au pensie sau una foarte mică. Sunt multe persoane, în special de la Centrul „C. A. Rosetti” într-o astfel de situație și le-am integrat. Dacă în domeniul privat, inclusiv la azilele din Voluntari, contribuția lunară a unui beneficiar este de 6.000 de lei, la Iași pleacă de la 500 de lei și ajunge la maximum 1.200 de lei, dacă primește o garsonieră. Cât privește costurile lunare, pentru o persoană dependentă ajunge la 6.500 de lei, pentru una semi-dependentă la 6.000 de lei, iar pentru una indepdendentă în jur de 4.500 de lei. Beneficiarii noștri plătesc doar contribuția, iar diferența este suportată de la bugetul local. Cu alte cuvinte, ei au asigurate cazarea, hrana și toate serviciile necesare, iar personalul are salariile plătite la timp. Tot ce trebuie să facă este să își respecte meseria pe care a ales-o, ca să revenim la cazul Voluntari. Dacă la un moment al vieții lui consideră că nu se mai regăsește în aceste principii poate alege orice alt drum dorește.

- Preocupările direcției nu sunt legate doar de grija față de oamenii cu care soarta nu este blândă, ci și de creșterea viitoarelor generații de asistenți sociali. Cum v-ați implicat în acest aspect?

- Mă bucur că ați atins și acest subiect. De șase ani, studenții de la Facultatea de Asistență Socială din cazul Universității „Alexandru Ioan Cuza” fac practică la DAS. Mă refer la cei din primul an, care nu sunt puțini, în jur de 200. Ce mă bucură la acest aspect? O dată faptul că avem posibilitatea să le arătăm viitorilor specialiști cum se derulează o activitate scială, apoi cred că responsabilizează și personalul instituției fiindcă fiecare dintre ei are rolul de a-i îndruma pe tinerii care astfel dobândesc și cunoștințe practice, nu doar teoretice. Ne-am propus chiar să înființăm câteva posturi pentru debutanți pentru a le oferi și locuri de muncă.

- Ce planuri aveți? Dacă ați face un bilanț, unde ar fi plusurile și unde s-ar situa minusurile?

- Cred că suntem, ca instituție, destul de departe, cu o echipă bine închegată și cu o vizibilitate mare a muncii noastre. Este important ca ieșenii să știe tot ceea ce se întâmplă la Direcția de Asistenă Socială. Ca nerealizări, nu doar la Iași, ci la nivel național, aș nota centrele medico-sociale, de care este mare nevoie, dar sunt foarte puține. O primărie poate amenaja o astfel de structură, dar nu poate avea parte de finanțare de la bugetul de stat ca în cazul unor astfel de centre. Așteptăm linii de finanțare care să ne permită amenajarea unor astfel de zone. Noi colaborăm foarte bine cu Direcția pentru Protecția Copilului care are trei astfel de centre și unde, în funcție de locurile disponibile, reușim să direcționăm persoane nedeplasabile care au perioade lungi de spitalizare. Într-un centru medico-social sunt persoane care au nevoie de asistență medicală permanentă. Apoi, aș mai aminti și cazurile persoanelor cu probleme psihice, care sunt tot mai multe. Din nefericire, autoritatea publică, prin DAS, nu reușește să rezolve astfel de situașii, noi neavând un centru specializat pe această zonă. Aici ar fi de lucrat și de făcut planuri.

A consemnat Maura ANGHEL