Primadonele țării se sparg în figuri

 Dorian OBREJA

Din păcate, constatăm, din ce în ce mai des, mai ales în zona politicienilor - dar nu numai, fiind un stindard sub care defileză, de regulă, parveniții – un soi de obsesie pentru elemente hai să le zicem artistocratice. Cei cu pricina nu se mulțumesc doar să locuiască în căsoaie cât mai imense, dar vor să și fie numite palate; nu le ajunge că duc o existență de lux, dar le place în egală măsură, chiar dacă nu recunosc, să fie denumiți baroni, prinți sau să se împăuneze cu titluri de pe alte meleaguri, prin maimuțăreală. În același timp, consideră că, prin asociere cu monarhia, – inclusiv într-o țară în care aceasta a răposat demult – capătă și ei ceva din aura acesteia; astfel, dacă beneficiază de puteri administrative, botează nenumărate străzi cu nume de regi și regine, la fel întâmplându-se și cu edificii precum muzee, spitale etc.

Cumva în categoria acestui tip de gândire și acțiune au stat lucrurile la finele săptămânii trecute, cu prilejul manifestărilor legate de începerea Jocurilor Olimpice de la Paris. Cu această ocazie, s-a deschis și Casa României din capitala Franței – în centrul evenimentului fiind delegația sportivă a țării noastre. A participat numărul 1 de la Cotroceni. Care și-a luat în voiaj și soția. Asta nu ar fi fost nimic. Dar, la festivitate, jumătatea prezidențială a fost prezentată într-un fel care sfidează/încalcă reguli de protocol și bun simț. A fost prezentată drept „excelența sa” și „prima doamnă a țării”. Primul calificativ e dedicat doar înalților demnitari și ambasadorilor; cel de al doilea nu există nici în țara noastră, nici în multe altele, fiind caracteristic doar SUA. Organizatorii au utilizat cele două calificative desigur, din dorința de a gâdila în mod plăcut orgoliile (se știe, imense) ale invitaților principali, care nici măcar nu găsit de cuviință să protesteze. Oricum, pentru a beneficia de anumite „titluri”, trebuie să le onorezi, ori persoana în discuție este cunoscută mai mult ca autoare de infinite gafe vestimentare. Iată doar secvențe dintr-o foarte lungă listă: la prima învestire a soțului (rochiță primăvăratică și cu genunchii la vedere, deși era în toiul iernii); la debutul unei vizite oficiale în SUA (jeansi și mocasini); la Palatul Buckingham (rochie scurtă, brațe și genunchi la vedere); la primireade către Papă (lungimea și croiala neconforme cu spiritul religios și ținuta diplomatică); în Kenya (sandale la un costum); la Iași (ochelari de soare roz la Hora Unirii dar și în interiorul bisericii Trei Ierarhi). Pe de altă parte, nici ținutul partenerului de mână nu merge chiar în toate ocaziile...

În fine, oricum din decembrie vom avea o nouă „primadonă”. Ea s-ar putea chema Maria sau Sorina...

Până atunci, citim textele cuiva care a fost „primă doamnă”, pentru o noapte (în decembrie 2009). Acum, persoana (soția celui mai independent candidat din istorie) speră ca, de această dată, să prindă măcar un mandat întreg. Și are planuri mari, pentru că, după cum zice, e nevoie de cineva „care să aibă un rol, să fie un model, să încurajeze anumite domenii în societate”, să se implice în proiecte sociale și culturale care să sprijine comunitatea. Și vine și cireașa de pe tort: „poziția de primă doamnă ar fi o extensie naturală a eforturilor sale de până acum”!

Părerea mea?  E aceea că unii oameni, ajunși la vârf sau tinzând, ar trebui să învețe și practice modestia. Și să-și vadă de treburi. Abia așa ar putea fi exemple!