Poate fi eradicat cancerul prescripției?

 Dorian OBREJA.

Privind lucrurile pasional, îmi vine foarte greu să accept  (asta pentru a nu spune de-a dreptul că refuz) situația în care unui infractor (indiferent de mărimea și natura infracțiunii) i se înlătură, după un număr de ani, răspunderea penală. Adică este  exonerat, sau ”albit”. Nu mi se pare câtuși de puțin normal: oricât timp ar trece, un tâlhar, jefuitor sau mituitor rămân tot astfel. Prescripția mi se pare, judecată așa, un fel de modernă indulgență. Care, în destule cazuri, se poate obține contra cost (cu atât mai mare, cu cât infracțiunea e mai mare).

Privind lucrurile ca un editorialist, adică rațional, aflu că: prescripția răspunderii penale este prevederea legală conform căreia, după o anumită perioadă de timp de la comiterea faptelor de natură penală, se înlătură răspunderea penală; în vreme ce în multe țări, procesele trebuie pornite într-o perioadă determinată legal, în Italia și România, procesele penale trebuiesc terminate (cu o decizie finală) într-un termen de timp limitat; scopul și efectul termenelor de prescripție sunt protejarea inculpaților (deci nu a societății!, n.m., D.O.); că prescripția exista și la greci și la romani...

Da, numai că la noi înregistrăm abuzuri. 2023, de exemplu, ar putea fi denumit anul marii prescripții – mii de dosare penale fiind închise, nu pentru că inculpații ar fi fost găsiți nevinovați, ci pentru că faptele se prescriseră.

Nici 2024 nu e mult diferit. Cel mai recent exemplu – al lui Marean Vanghelie. Condamnat la 11 ani și 8 luni pentru fapte de corupție (solicitând și primind foloase necuvenite de peste 30 milioane euro) e pe muche de prescripție; doar că încă magistrații nu au căzut de acord dacă aceasta curge de la momentul înțelegerii între cele două părți, sau al primirii ultimei plăți. Niște avocați competenți și, mai ales, buni știutori ai culiselor justiției vor rezolva, desigur, dilema. Cunoscătorii sistemului dau ca sigură scăparea personajului; de pedeapsă și, de ce nu, și de returnarea prejudiciului.

Iată câteva dintre cele mai importante dosare care s-au prescris – ca urmare a unei decizii a CCR, prietenii justiției știu despre ce e vorba; Darius Vâlcov – fusese condamnat la 6 ani și 6 luni, pentru mită de peste 4 milioane lei; Nelu Iordache – condamnat la 12 ani și 6 luni în dosarul Blue Air, prejudiciu 9 milioane lei; Bogdan Olteanu – condamnat la 5 ani pentru a fi primit mită un milion de euro; dosarul Hexi Pharma (dezinfectanți diluați de milioane de lei); dosarul ANRP, prejudiciu peste 44 milioane euro – Crinuța Dumitrean și Sergiu Diacomatu – câte 7,6 ani, Gheorghe Stelian, 6 ani, Dorin Cocoș, 3,1 ani; Adrian Mititelu, 3 ani pentru evaziune fiscală; Aristotel Căncescu, 7,10 ani pentru corupție; Ioana Băsescu, 5 ani, pentru instigare la delapidare și spălarea banilor , și Elena Udrea, 8 ani pentru instigare la luare de mită și spălarea a banilor privind campania electorală din 2009 a lui Traian Băsescu.

Dacă ați comis sau vreți a comite o infracțiune și nu vă surâde scăparea prin prescripție, aveți și alte variante. Infracțiunea de abuz în serviciu a lui Ovidiu Tender, 12,7 ani, prejudiciu 140 milioane lei, a fost dezincriminată. Ioan Niculae și Adriean Videanu, delapidare Romgaz, prejudiciu peste 60 milioane euro, au fost achitați (după 12 ani), pentru că ”fapta nu există„!!!

Deviza zilelor noastre ? Orice infractor mare trebuie să aibă în spate un avocat bun...Iar întrebarea din titlu rămâne, desigur, retorică.