Diluarea şi austerizarea sărbătorilor

 Dorian OBREJA

Acum, că tot a trecut episodul I al sărbătorilor de iarnă, puteţi încerca să digeraţi şi rândurile care urmează, deşi ar fi indicat ca, mai înainte, să beţi un ceai calmant.

Nu se putea ca fenomene şi evenimente înregistrate în ultimii trei ani – mă refer la pandemia de covid-19, seceta prelungită, criza energetică şi conflictul din Ucraina – să nu aibă urmări pretutindeni, în condiţiile globalizării, dar mai ales în Europa şi îndeosebi în partea de est a acesteia, mult mai puţin consolidată economic şi capabilă a face faţă unor asemenea seisme.

Printre ele, se numără inflaţia. Aceasta ajunsese, ca medie europeană, în septembrie, la aproape 10 %. Dar cu diferenţe tot mai mari între ţări, pe măsura trecerii timpului. Astfel, în Franţa, în noiembrie, ea rămăsese aproape de 7%, în vreme ce în România se cifra pe la 16 %, iar în Ungaria – la peste 20 % (şi prognozele pentru această ţară indică un probabil 24 % în februarie-aprilie. Preţurile pâinii şi brânzei, tot în această ţară, au crescut cu circa 70 %, în vreme ce, în Polonia, cel al zahărului a urcat cu 50 %; cu acelaşi procent a crescut, în ţara noastră, preţul uleiului.

Vrând-nevrând, oamenii sunt siliţi să se adapteze şi să se supună austerităţii. Aş face o paranteză: oricum au acceptat, de bună-voie, diluarea perioadei sărbătorilor, care, acum, începe prin mijlocul lui noiembrie şi se termină pe la jumătatea luui februarie, când încep pregătirile pentru 1 şi 8 martie, apoi pentru Paşte (9 şi 16 aprilie, în 2023).

În consecinţă, potrivit unui studiu dat publicităţii nu demult, peste jumătate dintre români şi-a redus masiv bugetul dedicat sărbătorilor lunii decembrie; asta ca să nu mai aduc aminte că un procent ce mi se pare uriaş – peste 80 % - şi le va petrece acasă, nu în staţiuni din ţară sau de peste hotare - aceasta, dintr-un alt punct de vedere este bine, căci zilele Crăciunului, în mod tradiţional, sunt dedicate reuniunilor de familie/prieteni...

Am subliniat că bugetul a fost redus; ei bine, cu toate acestea, aparent paradoxal, el e în creştere cu peste 7 % faţă de anul trecut, ajungând la aproape 1.100 de lei, dar aceasta numai şi numai din cauza preţurilor mai ridicate la produsele specifice evenimentelor. Încet, dar sigur, românii continuă să se împartă în două categorii: una minoritară (circa 25 %, cei care declară că îşi vor permite bani mai mulţi pentru sărbători), şi una ce tinde să devină majoritară (cei aproape 47 la sută care ştiu că vor dispune de un buget mai mic).

Un capitol care, pentru mine, este greu de înţeles, constă în structura bugetului alocat sărbătorilor. Cele mai mari sume – peste 50 % din totalul bugetului – sunt dedicate meselor festive, doar cu puţin peste 44 % revenind cadourilor. Aşadar, din păcate, cel puţin în privinţa Crăciunului, mult prea mulţi români consideră că acesta este sărbătorit cu atât mai adecvat, cu cât mesele se încovoaie de greutatea şi mulţimea mâncărurilor şi a băuturilor, uitând că este vorba de o celebrare spiritual-religioasă!

Trecând peste faptul că în multe case brazii – de tot felul – au început a fi instalaţi de pe la finele lui noiembrie (ceea ce, în cazul celor naturali, va determina căderea acelor până la Anul Nou...), trebuie remarcat că austeritatea loveşte şi aici: înspre 15 % dintre români nu intenţionează să cumpere pomul tradiţional...

Nu vreau, cu niciun...preţ, să umbresc sărbătorile; de aceea, încerc să închei aducând o rază de lumină, cu speranţa că, la anul şi la mulţi ani, va fi mai bine!