DESPRE PĂDURE

Un profesor de la Facultatea de Silvicultură din Suceava a spus :
” Viaţa noastră se scurge între leagăn şi sicriu, ambele din lemn! 
- scrieți pe hârtie, uneori mâncați din hârtie, vă ștergeți la gură și nu doar, cu hârtie;
- e posibil să aveți o masă de lemn, un pat de lemn, mobilier în casa dvs., poate chiar dușumea din lemn de esență tare sau rășinoase, poate chiar casa întreagă;
- vă place în mod deosebit vasul din lemn pe care l-ați primit cadou, statueta, crucifixul la care vă rugaţi; 
- vă place lemnul pentru că spune o poveste cu fibrele sale, în care nici măcar două bucăți alăturate, provenind din aceeași piesă, nu sunt identice și pentru că vă dă un sentiment de căldură; 
- vă place căldura în timp friguros și vă fascinează dansul flăcărilor în vatra sobei, șemineului, grătarului;
- poate n-ați știut că lemnul și componentele lemnului se găsesc în produsele de zi cu zi dincolo de cele tradiționale în parte enumerate: componentele auto, ecranele de calculator, conservanții unor produse alimentare, cosmeticele și chiar îmbrăcămintea conțin produse din lemn (viscoza).
Şi mai adaug:
- Lemnul susține economia mediului rural pauper românesc în care este și resursa principala pentru producerea de energie termică pentru încălzit/gătit;
- Lemnul ajută la păstrarea unor ocupații și produse tradiționale ce fac parte din patrimoniul cultural național și al umanității, pe care lumea pretins civilizată le-a pierdut și face eforturi extrem de costisitoare să le reimplanteze!!!
- Lemnul este natural, biodegradabil și regenerabil. Asta înseamnă ca are potențialul de a ne susține ani de zile când este bine gestionat și că se pierde atunci când nu e recoltat la vreme, în mod corect, sau când e folosit în produse prost confecționate, lipsite de trăinicie; ”
Din acest motiv azi ne-am propus să prezentăm PĂDUREA, acea întindere cu suprafața acoperită de arbori sau puieți, așa cum ne putem exprima pe înțelesul tuturor. Ca un tot unitar, pădurea apare ca fiind formată din aglomerarea unui ansamblu, ca un puzzle, format din suprafețe cu arbori de aceeași vârstă, numite u.a.-uri. Pe parcursul trecerii timpului, categoria de vârstă a u.a.-ului se modifică, astfel că, suprafețe ce au fost regenerări de vârstă fragedă, naturale sau artificiale, trec la faza de curățiri, cu arbori de 10-14 cm și inăltimea de 6-8 metri, suprafețele ce au fost de curățiri trec în faza de rărituri, cele de rărituri I trec in rărituri II și apoi III ca ulterior să intre în faza și etapa arboretelor de peste 80 de ani când încep tăierile de regenerare, respectiv rărirea cu o anumită schemă, funcție de specia principală de bază din interiorul u.a.-ului. Perioada de regenerare durează și aceasta câțiva ani, posibil 20-40 până ce întrega suprafață a u.a.-ului este regenerată cu puieți din speciile indicate de amenajamentele silvice. Impactul pentru omul trecător ce sesizează că dispare arboretul matern este devastator, dar în fapt în acea suprafață pădurea nu dispare, ci apare o nouă generație, pe care un simplu trecător nici nu o observă, dar pentru silvicultori este o numărătoare, analiză și acțiune de câteva decenii. Noile arborete sunt și ele deosebit de utile, aici își găsesc ascunziș, fată și se adăpostesc animalele sălbatice, înmagazinează carbon și produc oxigen mai mult decât arboretele mature, întrucât aparatul foliar este mult mai bogat. Dar pe total, ansamblul numit PĂDURE rămâne la fel, într-un alt loc vor fi arbori bătrâni și într-un alt loc vor fi regenerări. Dacă nu vom ști să menținem acest ciclu ce ne permite stabilitate și durabilitate pentru pădurile noastre, nu vom avea decât de pierdut.
Pădurea diminuează eroziunea solului, purifică aerul și apa, oferă adăpost animalelor sălbatice, îmbogățește biodiversitatea, înfrumusețează peisajul, absoarbe carbonul atmosferic pe care îl sechestrează în sol.
Iar misiunea silvicultorilor este de a o îngriji pentru alte câteva zeci de ani extrăgând exemplarele uscate, rău conformate, speciile nedorite, invazive, o vor trata împotriva dăunătorilor dacă va fi cazul.
Peste alte câteva zeci de ani viitorii silvicultori au datoria de a tăia acea pădure care va fi bătrână și de a recrea în locul acesteia alta tânără, pentru ca procesele de bioacumulare să se reintensifice, exercitându-și astfel cu continuitate rolul multifuncțional.
Este responsabilitatea noastră, în avantajul tuturor să cinstim cea mai măreață și frumoasă creație a naturii PADUREA!