Artistul care a scris „Hora Unirii” în doar 24 ore moare sărac. Nu a avut bani nici de înmormântare

Hora Unirii, atât de cunoscută de către români, prin frumuseţea şi simplitatea versurilor şi a melodiei, a intrat în conştiinţa colectivă ca fiind cântecul emblematic al Micii Uniri de la 24 ianuarie 1859. Compozitorul a compus melodia în doar o zi.

Compozitorul Alexandru Flechtenmacher s-a născut la 23 decembrie 1823, la Iaşi. A studiat vioara la Iaşi, cu Paul Hette şi I. Leitner, apoi, între 1837-1840, la Viena, cu Joseph Bohm şi Joseph Mayseder. Şi-a continuat apoi studiile la Paris (1847-1848).

Imnul „Hora Unirii”, compus în doar o zi

Prin activitatea sa profesională bogată și multilaterală, Flechtenmacher a avut un mare impact în dezvoltarea muzicii romanești în prima și a doua jumătate a secolului al XIX- lea.

La doar 25 de ani a participat ca membru activ în revoluția din 1848, unde a militat pentru înfăptuirea Unirii însă mai ales pentru dezvoltarea și afirmarea muzicii românești.

Alexandru Flechtenmacher și-a văzut visul împlinit.

Pe 24 ianuarie 1859, românii din Moldova şi Ţara Românească au jucat şi au cântat "Hora Unirii“, un cântec patriotic compus cu câteva zile înaintea marelui eveniment de chiar marele compozitor.

Lui Alexandru Flechtenmacher i-a luat numai o zi să compună melodia care a răsunat în Principatele Române, inspirat de poezia “Hora Unirii”, scrisă de Vasile Alecsandri, “cap al generaţiei paşoptiste”, cum îl numea Titu Maiorescu, potrivit culturainiasi.ro.

Vasile Alecsandri şi-a exprimat în repetate rânduri admiraţia pentru talentul lui Alexandru Flechtenmacher: “Eu am existat, pentru neamul românesc, mărturiseşte scriitorul paşoptist, numai din ziua când stihurile mele au răsunat sub arcuşul lui Flechtenmacher”.

Astfel, "Hai să dăm mână cu mână“ a ajuns imnul Unirii Principatelor, cea mai cântată melodie a vremii.

Ultimii ani au fost marcați de sărăcie. parlamentul i-a oferit, în 1881, o recompensă naţională de 300 de lei. Artistul a rămas singur după ce fiul său a murit. A murit, bolnav și uitat, fiind înmormântat din banii strânși după o chetă.

S-a stins din viaţă la Bucureşti, la 28 ianuarie 1898. Dar „Hora Unirii“ a rămas peste veacuri la fel de îndrăgită de români ca în ziua Unirii.