Călătoriile iaurtului, de la păstori la supermarket

 De-a lungul timpului, iaurtul a fost nu doar o mâncare, ci și un leac, o tradiție, iar astăzi un simbol al unei industrii înfloritoare. O treime din populația globului consumă iaurt în mod periodic 

Prezent pe rafturile magazinelor, pe mesele noastre de dimineață sau drept gustare de la prânz, iaurtul a devenit un aliment indispensabil vieții moderne. Dar cum a ajuns această delicatesă fermentată în viața noastră și ce se ascunde în spatele acestei povești vechi de milenii?

De-a lungul istoriei sale, acest produs a fost nu doar o mâncare, ci și un leac, o tradiție și, astăzi, un simbol al unei industrii înfloritoare.

Despre originile exacte ale iaurtului nu se știe nimic cu certitudine, dar se presupune căa apărut în regiunile Asiei Centrale, acum mii de ani. Se crede că laptele proaspăt muls, păstrat în recipiente din piele de animal, a fermentat din cauza bacteriilor din mediul înconjurător, transformându-se în iaurt.

Pelerinajul chișleagului

De la păstorii nomazi din Asia, iaurtul a călătorit spre est și vest, fiind adoptat și adaptat de diferite culturi. Fiecare regiune a adus propriile inovații și variații. Turcii îl numesc „yoğurt”, în Grecia este cunoscut sub numele de „yaourti”. În Persia era denumit mazzoom, în India-dahi, în Orient-laban. În Europa, iaurtul a fost cunoscut ceva mai târziu. Astfel, se spune că în secolul al XVI-lea, regele Francisc I din Franța suferea de o indigestie cronică și că nici cei mai vestiți medici ai timpului nu au găsit niciun remediu.), iar în Balcani a devenit o bază alimentară.

La începutul secolului XX, savantul Metchnicoff, laureat al premiului Nobel, își desfășura cercetările la Institutul Pasteur din Paris. În studiile sale el a atribuit longevitatea locuitorilor Caucazului – care consumau regulat iaurt – proprietăților excepționale ale fermenților vii conținuți de iaurt. Din acest motiv, la început, iaurtul a fost vândut numai în farmacii, pe bază de rețetă medicală. El era comercializat ca un produs sănătos, destinat persoanelor care suferă de infecții intestinale.
Un moment important în istoria iaurtului este reprezentat de anii ’50, când crește consumul, se modernizează procedeele de fabricare și se diversifică producția. Spre deosebire de acum 30 de ani, astăzi 30 % din populația globului consumă iaurtul în mod regulat. În Europa, consumul a crescut de peste zece ori.

Bogat în probiotice, iaurtul este recunoscut pentru proprietățile sale de echilibrare a florei intestinale. Cu trecerea timpului, cercetătorii au validat aceste beneficii, adăugând o listă lungă de vitamine și minerale esențiale pentru organism.

Cu revoluția industrială și apariția frigiderelor, iaurtul a putut fi păstrat mai mult timp, făcând posibilă producția pe scară largă. Industria alimentară a experimentat cu diferite arome, texturi și ingrediente, oferind consumatorilor o varietate vastă de opțiuni. Astăzi, rafturile supermarketurilor sunt pline de varietăți de iaurt: cu fructe, nuci, cereale, fără lactoză, sau chiar iaurturi vegane.

Iaurtul în cultura populară

De la bucate tradiționale, precum tzatziki sau mousaka, la reclame moderne care promovează iaurtul ca aliment esențial pentru un stil de viață sănătos, iaurtul a devenit un aliment omniprezent în cultura noastră. Festivaluri dedicate iaurtului se țin în diferite colțuri ale lumii, unde oamenii se adună pentru a celebra și a degusta diferite variații ale acestui aliment minunat.

În timp, iaurtul a evoluat și s-a diversificat. Există iaurt grecesc, skyr din Islanda, kefir și multe alte variații. Industria s-a adaptat nevoilor moderne, oferind varietăți fără lactoză, cu grăsimi reduse sau îmbogățite cu vitamine. În România, iaurtul este un aliment de bază în multe preparate tradiționale, de la mămăligă până la sarmale.

Maura ANGHEL