O tură prin Muzeul Sexului din Amsterdam GALERIE FOTO

 Pentru cineva obișnuit cu spații publice scăldate în pudoare, unde sex shop-urile sunt bine camuflate sau, în cel mai Falusul, protagonistul multor încăperi ale Muzeului, în varianta stilizată sau brută, ca obiect gigantic și absurd, plantat în fața vitrinei dedicate lui Oscar Wilde.îndrăzneț caz, au aparența unor magazine de jucării inofensive și tembele, o vizită în premieră la Amsterdam e o zgâlțâire sănătoasă a tabuurilor și prejudecăților.

  Înainte să descinzi în Cartierul Lampioanelor Roșii, înconjurat de interminabile vitrine cu cele mai explicite și inovatoare accesorii sexuale și cluburi cu program pentru cele mai diversificate fanstasme, chiar lângă gara centrală, se deschide ușa Mzueului Sexului.

După-amiaza, vitrinele din Cartierul Lampioanelor Roșii, răsfirat într-un mic labirint de străduțe, sunt relativ pustii: doar câteva femei își ademenesc ușor plictisite clienții amețiți de mirosul de iarbă tare, care iese în vălătuci de fum din coffee shop-uri. Găști de tipi, de la adolescenți timizi care se încurajează reciproc prin glume și râsete, până la grupuri mai discrete de masculi alfa trecuți de tinerețe, cu priviri insinuante și gesturi în care se citește dorința, patrulează printre vitrine, oprindu-se din când în când în fața vreunei frumuseți care-și face coregrafia atracției. Seara însă, când valurile de turiști se revarsă printre canale, făcând loc hoardelor de tineri asiatici înarmați cu aparate sau trupelor de pensionari, neoanele roșii luminează trupurile elastice de femei gata să aprindă și cele mai înțepenite imaginații. Unele se unduiesc în fața gurilor căscate, altele vorbesc la telefon de parcă ar lucra în ghișee funcționărești, în timp ce miile de spectatori-trecători comentează, zâmbesc, își dau ghioante și apelează la strategiile salvatoare ale (auto)ironiei. Rămânând câteva minute în fața unei vitrine, unde două femei minione, cu forme sculptate abia acoperite de lenjerie simplă, dansează în așteptarea clienților, am avut senzația unei eliberări dintr-o capcană abia intuită până atunci. Abolirea unui tabu așa de puternic ca sexul, în special sexul comercianl, duce la un fel de însănătoșire a spațiului public și a relațiilor dintre cei care-l populează. Iar dacă luăm în calcul faptul că Amsterdamul nu s-a rezumat doar la legalizarea prostituției, ci și la legalizarea consumului de marijuana, o altă sperietoare a celor mai multe politici locale și naționale, nu-i de mirare că atmosfera în care-și seduce vizitatorii e una complet diferită de orice ar putea oferi capitalele europene.

Într-un astfel de context, e greu să nu te desprinzi, măcar puțin, de obișnuințele pudorii, rușinii și, în fond, ale fricii, care armează de cele mai multe ori comportamentele. În baia asta de erotism, poți încerca să-ți mai înviorezi libidoul sau, cum s-a întâmplat în cazul meu, poți ajunge la un fel de neutralizare în fața cascadelor de obiecte și prezențe erotice. După ce privirea înregistrează metri întregi de accesorii necesare tehnicilor sexuale, iar marketingul îți scoate în cale cotloane și subsoluri cu reprezentări erotice pentru toate nișele – de la sex gay, la sado-maso ori cupluri performând live la peep show-uri -, parcă te răcorești și te imunizezi, ca și când puterea unei obsesii ascunse ar fi slăbit subtil.

Muzeul Sexului, cel mai vechi muzeu de acest fel din Europa, nu e decât o atestare a acestei deschideri din care Amsterdam și-a construit capitalul simbolic și, implicit, capitalul turistic de Mecca a toleranței. Expusă în vitrine, prin artefacte și scenarii din diferite epoci, sexualitatea devine, cel puțin pentru oamenii mai nesiguri, un obiect de studiu și detașare, pe care ești invitat să-l cunoști și să-l consumi la câteva străduțe distanță. Obiectele erotice vechi, din perioade romane sau din arsenalurile de delectare ale nu știu căror samurai antici, sunt amestecate cu fotografii din colecții obscure, cu mici scenete butaforice dedicate ”perversiunilor” și fetișurilor. Am dat o tură la Muzeu, unde, printre grupuri de tinere hlizite, cupluri care se apropiau de vitrine cu gurile căscate și privirea concentrată sau tipi cu ochi sceptici, m-am distrat ca la un parc de distracții din stațiunile de la marea românească, reconvertit ca într-un vis în carnaval al sexualității.

 

La intrarea în Muzeul Sexului te întâmpină câteva artefacte cu vechime din istoria sexului, contrabalansate însă de artefacte noi, pop, care șoptesc ademenitor în limba omniprezentului plastic.

Marylin Monroe este una din muzele de bază ale Muzeului Sexului, care îi rezervă mai multe tributuri în virtutea rolului jucat în deschiderea apetitului pentru emancipare sexuală.

 

Falusul, protagonistul multor încăperi ale Muzeului, în varianta stilizată sau brută, ca obiect gigantic și absurd, plantat în fața vitrinei dedicate lui Oscar Wilde.

Nelipsitele bibelouri erotice, care te poartă de la fantasme de garnizoană, la vremuri imemoriale, cu satiri înflăcărați.

Muzeul Sexului nu uită un capitol esențial din evoluția libidoului, marcat de era centurilor de castitate.

Salonul Marchizului de Sade, dedicat fetișurilor, în centrul căruia tronează un manechin legat fedeleș, înconjurat de colecții de fotografii erotice pe diferite teme, e un fel de hrubă întunecată, unde, cel mai probabil, unii mai vigilenți au profitat în repetate rânduri de buzunarele căscate asemenea gurilor mirate. Așa se face că a apărut un avertisment despre hoții de buzunare.

Erotism în versiunea artei africane.

Mai multe încăperi ale Muzeului unde ești invitat să tragi cu ochiul la instantanee erotice, ale căror protagoniști par desprinși din scenarii onirice sau din dedesubturile unor bâlciuri misterioase.

Nu lipsesc nici scenariile de coșmar, cum ar fi femeia monstruoasă care, când ”simte” prezența unui vizitator, se repede, greoi și mecanic, spre acesta, sau marinarul care, dacă e privit prin hublou, împroașcă sugestiv ferestruica printr-un jet de apă. Când treci pe lângă un gang improvizat din Muzeu, tipul în trenci de mai sus își desface haina cu un scârțâit greoi, de manechin dintr-o generație veche, amintindu-ți de literatura pulp și filmele de mâna a șasea.

,Iar dacă tragi cu ochiul prin firidele din muzeu, alte manechine repun în scenă fragmente din scenarii derulate în lumină roșiatică sau în întuneric, însă deja după câteva săli ale Muzeului, mai nimic nu te mai poate surprinde.

 

Sursa: totb.ro