„Mi-am vândut bicicleta ca să vin la facultate, în Iaşi“ FOTO

Bogdan Mihăilă, zis „Bucşă“, s-a angajat pentru prima dată într-un atelier de reparat biciclete în clasa a IX-a, la Bârlad * a terminat Facultatea de Design la Iaşi, unde a creat prima sa bicicletă de tip utilitar * a evitat joburile din domeniul designului industrial, deoarece, spune el, „nu ajungi să construieşti tu produsul, ci stai toată ziua în faţa unui calculator“ * preferă „să se joace“ cu biciclete „în atelierul de mecanică“

Unul dintre cei mai căutaţi mecanici de biciclete din Iaşi, care a decis să-şi încerce norocul în Capitală, vorbeşte pentru ziarul Evenimentul Regional al Moldovei despre provocările unei meserii mai puţin atractive în era consumerismului. Bogdan a decis, în decembrie 2016, să plece în Bucureşti, unde are proiecte care unesc cele două pasiuni ale sale: mecanica şi designul.

- Cum ai ajuns să repari biciclete?

- La început am mers cu mountain-bike-ul (MTB), apoi am trecut la down hill (DH). Practicând DH a trebuit să învăţ şi mecanică, pentru că bicicleta mea avea nevoie de service după fiecare tură mai lungă. Nefiind service-uri am învăţat cum să-mi repar bicicleta singur, după tutoriale sau de la prieteni. În clasa a VII-a reparam bicicletele prietenilor de la bloc. Prima dată m-am angajat în clasa a IX-a, la un service din Bârlad. Când terminam orele mă duceam şi lucram la service-ul de la un magazin de biciclete.

- Când ai ajuns în Iaşi?

- Am venit în Iaşi la Facultatea de Design, după ce acasă am făcut Liceul de Arte. Mi-am vândut bicicleta ca să vin la Iaşi, aveam nevoie de bani pentru facultate. Toată lumea ştie că la început ai nevoie de bani. Uşor, uşor, am cunoscut Iaşul şi m-am angajat la un service din oraş.

- De unde pasiunea pentru design?

- Din clasa a V-a – a VI-a, profesorul meu din generală a văzut că am talent şi mă duceam în fiecare weekend la atelier, să desenez. Când a trebuit să-mi aleg un liceu, toată lumea mergea la profil teoretic, eu am zis că mă duc la Arte. Acolo, am făcut doi ani de sculptură şi doi ani de pictură şi grafică. La facultate am zis să încerc ceva nou. Pentru că îmi plăcea să schiţez maşini, cu o tentă mai industrială. Cu designul am fost cel mai bun prieten. Acum vreau să îmbin designul cu recondiţionarea bicicletelor. La licenţă am făcut o bicicletă de la zero, o bicicletă cu ataş, care avea ca scop transportul de marfă, stand de cafea, transportul persoanelor cu dizabilităţi prin oraş. Am absolvit în 2014.

- Te-au ajutat studiile în vreun fel?

- Nu am profesat ca designer, dar ceea ce am învăţat la facultate mă ajută în ceea ce fac eu zi de zi. Obiectele pe care le văd în jur le analizez şi din punct de vedere estetic. Pentru mine foarte importantă este dorinţa de a cunoaşte.

- Cum ai ajuns în Bucureşti, de ce ai lăsat Iaşul pentru Capitală?

Mi-am dorit să fac un studiu de caz, să văd cum e piaţa de biciclete din Bucureşti, să schimb oraşul. Toată lumea îmi spunea că aici se întâmplă mult mai multe lucruri legate de bicicletă. Aşa am ajuns în atelierul de la Pinion, în decembrie 2016. Aici sunt mecanic de biciclete, dar cochetez şi cu designul. Lucrăm la prima bicicletă, un cargo bike cu un coffee bike. Undeva se îmbină tot ce am învăţat până acum. E o adaptare a proiectului de licenţă.

- Care sunt cele mai frecvente probleme pe care le reclamă cei care vin în atelier?

Cei mai mulţi vin cu pene, roţi descentrate, frâne de reglat şi clasicele revizii.

- Faţă de acum zece ani, cum ţi se pare piaţa de biciclete?

- A crescut foarte mult peste tot prin ţară. Când m-am apucat eu de biciclete foarte serios eram foarte puţini cu pasiunea asta, iar printre mecanici, erau foşti mecanici de maşini. Acum este un boom total, iar în Moldova s-a simţit foarte puternic. Am prins această perioadă, când a crescut interesul pentru bicicletă, când a început toată lumea să cumpere biciclete, să iasă la ture. Când am ajuns prima dată în Iaşi nu exista această euforie. Oamenii au văzut că e mai sănătos să ieşi cu bicicleta, chiar să te duci la muncă.

- Crezi că e un fel de maturizare a comunităţii?

- Da, este o maturizare şi o înţelegere a comunităţii. Înainte bicicleta era percepută ca un mijloc de transport al săracului, iar acum este foarte apreciată de multă lume.

- Care au fost cele mai complicate proiecte?

- Cele de recondiţionat biciclete, dar şi reparaţiile pentru prieteni, pentru că acolo pretenţiile mele sunt mai mari. Caut ca bicicleta pentru prieteni să satisfacă toate nevoile şi acelea sunt proiecte mai complicate, din punctul meu de vedere.

- Ce-ţi lipseşte în Capitală, după plecarea din Iaşi?

- Mi-a plăcut foarte mult în Iaşi. În Bucureşti este haos, aici poţi avea un pic de linişte doar seara, după ora 2.00 noaptea. În Iaşi, după miezul nopţii mai toate bulevardele erau goale, pentru o plimbare de noapte era minunat. Aici mai e de aşteptat un pic. În Iaşi, oamenii preferau MTB, pentru că este o zonă colinară, în Bucureşti, cei mai mulţi preferă bicicletele de oraş. Din punctul meu de vedere un MTB în oraş nu e o idee prea bună, pentru că are greutate în plus.

- La ce să se uite un om care vrea să-şi cumpere o bicicletă pentru oraş?

- Sunt foarte multe chinezării pe piaţă. Contează firma, cine este în spatele brandului, dacă firma are o tradiţie în produs biciclete. Ai altă încredere când iei de la o firmă care a făcut dintotdeauna biciclete.

- De crezi că sunt atât de puţini mecanici de biciclete buni?

- Nu există o piaţă a mecanicilor de biciclete. Este una dintre cele mai căutate slujbe, pentru că nu există o şcoală pentru ea la noi în ţară. Este o meserie care se fură şi eu am furat-o. Ai nevoie de scânteia aia, de dorinţa de a meşteri şi de plăcerea de a lucra cu aceste obiecte. Mie îmi place să văd că iese ceva din mâinile mele, de asta nici nu am continuat cu designul industrial, pentru că trebuia să stau toată ziua în faţa unui calculator, cel puţin la joburile găsite de mine în România. Eu nu pot să lucrez la jumătăţi de proiect.

- Crezi că această meserie poate fi preluată de roboţi, în viitor?

- Da, pentru verificări în mare se poate, dar nu ştiu cât ar putea să facă un robot o revizie, o recondiţionare sau o modificare la o furcă.

 

De unde vine porecla ta, Bucşă?

Când am ajuns la facultate, eram cu nişte prieteni pe care nu-i cunoşteam. Pe atunci era mania cu seria filmelor Cars şi de acolo, de la un personaj din acel film îmi vine porecla.

 

Pe Bogdan îl găsiţi la Atelier Pinion, în Bucureşti, acolo unde, în timp ce bei o cafea aromată, „Bucşă“ îţi repară bicicleta.