Părinţi, întrerupeţi vacanţele de pe Facebook!

Astăzi vă invit la un exerciţiu de memorie şi vă rog să vă amintiţi cele mai frumoase vacanţe pe care le-aţi trăit în copilărie sau adolescenţă. Apoi vă invit să număraţi câte prietenii aţi legat în acele vacanţe şi câte bucurii aţi trăit. Eu am amintiri foarte frumoase, păstrate în albume cu fotografii alb-negru, aşa cum presupun că au toţi cei din generaţia care a trăit cu cheia de gât.

Valiza din carton presat (din alea cu o cheiţă, ştiţi, nu?), pe care mama lipea obligatoriu o etichetă fie ca sa-mi găsesc repede bagajul, fie ca detalii pentru eventualitatea în care m-aş rătăci, bascheţii chinezeşti şi blugii (daaa, blugi!) erau principalele ingrediente ale călătoriilor mele de peste vară. Traseele erau relativ variate fiindcă organizatorilor le plăceau cărările bătătorite şi evitau durerile de cap pe care le-ar fi dat o călătorie lungă, în care să fi avut grijă de zeci de puşti năzbâtioşi.

Aşa am învăţat aproape fiecare pietricică de pe Ceahlău, aşa am cunoscut toate, dar chiar toate (pe atunci nefiind aşa de multe ca acum) mănăstirile din nordul Moldovei şi tot aşa am numărat toate picăturile din Lacul Bicaz. De Lacul Roşu nu mai spun şi m-am bucurat când am regăsit cioatele pe care le lăsasem în urmă cu mulţi ani.

Vacanţele, fie ele de vară ori iarnă, erau prilej de lecturi şi de călătorie. Aşa a fost pentru mine şi mi-a plăcut. Acum văd că lucrurile s-au schimbat. Copiii petrec tot mai mult timp în faţa calculatorului, iar singurii prieteni noi pe care şi-i fac sunt cei de pe Facebook. Sejururile lor sunt tot mai scurte fiindcă părinţii nu mai au timp, în tabere merg rar şi stau puţin, iar excursiile sunt de maximum două-trei zile, cu tot cu timpul petrecut în autocar până la destinaţie şi înapoi acasă. De activităţi sportive nici nu poate fi vorba. Puţini sunt cei care merg la o sală (şi nu sunt foarte multe utilate pentru copii), dar şi mai puţini sunt înscrişi la cluburi.

Sportul este o activitate tot mai mult opţională în şcoală şi nu este bine. Deja România are foarte mulţi copii obezi, lucru semnalat şi de Organizaţia Mondială a Sănătăţii. Puştii stau în casă, cu ochii în computer sau la televizor, mănâncă aiurea, mişcare nu fac, iar de aici şi până la obezitate nu mai este mult. În plus, nimeni nu le explică noţiunile clasice de nutriţie la şcoală şi nu sunt încurajaţi să petreacă timp liber în natură. Nu îşi cunosc decât vecinii de bloc şi colegii de clasă, iar petrecerile lor au gust de plastic, cu pizza la cutie şi suc la doză. Picnicurile nu le spun nimic copiilor din generaţia 2.0, grătarele sunt doar nişte chestii fumegânde pe care le aprind părinţii în week-end, iar drumeţiile prin pădure sunt motiv pe filme pentru cercetaşi. Ăia americani, care se par să se distreze şi în aer liber şi nu doar pe Facebook.

Există alternative pentru vacanţe şi ar fi bine dacă toţi puştii ar fi îndrumaţi să măsoare cu pasul toate pădurile din Moldova. Aşa se explică şi de ce tot mai mulţi copii au probleme de comunicare, dezvoltă tulburări de comportament sau de altă natură. Vacanţele pe net nu sunt bune şi m-aş întoarce oricând la valiza mea din carton presat, dacă aş avea din nou posibilitatea de a călători aşa cum am avut demult. Lumea e prea frumoasă ca să fie privită doar din fotografiile de pe Facebook, iar copiilor trebuie să li se dezvolte pofta pentru turism, altul decât cel virtual.

Maura Anghel