În captivitate (Întuneric şi momeală) (II)
Dimensiune font:
„(...) Este spre norocul vostru şi al familiilor voastre. Desigur, vă veţi gândi bine, fără să vă grăbiţi, şi să răspundeţi cum se şi cuvine gestului plin de bunătate şi grijă al tovarăşului Iosif Visarionovici Stalin.”
Ofiţerii români din acel lagăr au analizat pe îndelete hotărârea tătucului de a-i trimite să lupte şi să-şi dea viaţa împotriva foştilor camarazi de arme. Aşa că din mulţimea acelor ofiţeri români, care cunoşteau deja mizeria şi foamea din lagăr, s-au înregistrat numai nouă cereri de înscriere în faimoasa divizie de panduri „Tudor Vladimirescu – Delveţin”!
Poate că numărul infim de înscrieri, depuse de acei nenorociţi prizonieri (în rândul cărora pătrunsese tifosul exantematic, provocat de hrana insuficientă, de apa de proastă calitate, de frig şi de păduchii care foşgăiau peste tot) s-a datorat şi finalului tragic al acelei adunări.
După cuvântarea în care Ana Pauker l-a ridicat în slăvi pe Stalin pentru bunătatea şi omenia lui, a urmat la cuvânt comandantul lagărului:
„În rândul vostru, al prizonierilor români, s-au strecurat şi trei nemţi; s-au îmbrăcat în haine militare româneşti şi s-au ascuns sub nume false, dar până la urmă serviciile noastre speciale i-au descoperit. Ei sunt urmăritorii – şi le-a rostit numele adevărate. Îi poftesc în mijlocul careului... Ei trebuie să moare, aşa cum vor muri toţi câinii hitlerişti, care au avut îndrăzneala să atace Uniunea Sovietică...”
Cei trei ofiţeri germani au fost aduşi îndată, aproape goi şi cu mâinile legate la spate, însoţiţi de un grup de huidume tuciurii, pletoşi, bărboşi şi fioroşi, fiecare având în mână câte o bucată de lanţ gros. La un semn al generalului, ucigaşii au început să-i lovească pe nemţi cu lanţurile, mai ales în cap; şi i-au tot lovit până le-au strivit capetele, până n-au mai mişcat, până au murit.
Apoi comandantul lagărului şi Ana Pauker s-au urcat într-o maşină elegantă şi au plecat. Prizonierii, consternaţi de această cruzime incredibilă, au primit ordin să meargă în marea hardughie, care se numea sala de mese, pentru prânz...
Mâncarea a rămas neatinsă...
Constantin Partin
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau