Constantin P. Bogdan, matematician

 Profesorul dr. Constantin P. Bogdan s-a născut la Iaşi, pe 9 mai 1910, fiind al cincilea copil al profesorului academician Petre Bogdan, fost rector al Universităţii „Al.I. Cuza” din Iaşi.
Şcoala primară a urmat-o la Iaşi, iar studiile liceale la „C. Negruzzi” din acelaşi oraş, absolvindu-l în 1928. S-a înscris apoi la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Iaşi, secţia matematici, de unde în 1931 şi-a luat licenţa. În 1937, a plecat la Roma unde, în 1938 şi-a trecut doctoratul în matematici sub conducerea geometrului italian Enrico Bompiani. Teza de doctorat se ocupă de o suprafaţă specială în spaţiul proiectiv, suprafaţa Veronese.

Întors în ţară, a fost numit în anul 1941 conferenţiar provizoriu de matematici generale la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii „Al.I. Cuza” din Iaşi, iar în 1943, conferenţiar definitiv de matematici generale şi geometrie la aceeaşi universitate. În 1948 a fost numit profesor de matematici generale la Institutul de măsurători terestre din Iaşi, în care situaţie a funcţionat până în 1950, când acest institut a fost mutat la Galaţi, iar profesorul Constantin P. Bogdan a fost transferat la Institutul Agronomic din Iaşi. Aici a funcţionat până în 1952, când a fost pensionat.

Consecinţele celui de-Al Doilea Război Mondial au însemnat pentru profesorul Constantin P. Bogdan scăderea potenţialului creator şi a activităţii ştiinţifice care s-a redus la publicarea a numai 15 memorii în domeniul geometriei diferenţiale-proiective. Totuşi, ocupându-se de curbe şi suprafeţe în spaţiul proiectiv dintre suprafeţe, studiind în special suprafaţa lui Veronese sau suprafaţa lui Steiner ce se obţine prin proiecţiune din cea a lui Veronese, el a adus o contribuţie valoroasă în acest domeniu şi a găsit ecuaţiile unor curbe care poartă în geometria proiectivă numele de „Quadricele lui Bogdan”. Lucrările sale au fost publicate în Analele Universităţii „Al.I. Cuza” din Iaşi. Ultimii ani ai vieţii, din dorinţa de a fi util, şi i-a petrecut dând lecţii de matematică la elevi şi studenţi, urmărindu-i în activitatea şcolară cu conştiinciozitate de profesor, determinând multe succese în rândul tinerilor pe care-i preţuia nespus de mult.