Catedrala Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, din Constanţa

Celebrarea calendaristică a corifeilor Apostolilor lui Hristos, Petru şi Pavel, pe data de 29 iunie a fiecărui an, impune rememorarea unui lăcaş de cult semnificativ care le-a fost închinat lor. Unul dintre aceste lăcaşuri este şi catedrala ortodoxă din Constanţa.

Deşi pe teritoriul Dobrogei au existat biserici şi chiar o organizare administrativ-bisericească foarte evoluată, în primele patru secole creştine, prima catedrală monumentală din această regiune s-a construit abia către finele secolului al XIX-lea, în Constanţa, fostul oraş antic Tomis. Istoria Dobrogei în Evul Mediu, marcată de stăpânirea otomană, nu a favorizat deloc Creştinismul acestei provincii, dimpotrivă. Abia după Războiul de Independenţa faţă de otomani, din 1877, s-a putut reînnoda firul creştin antic al Dobrogei, una dintre cele mai semnificative măsuri fiind decizia construirii unei biserici ortodoxe mari în oraşul Constanţa, care avea să devină oraşul capitală al Dobrogei.

Regele Carol I, care a numit Constanţa ”Plămânul României”, a acordat o atenţie specială, după anexarea Dobrogei la Regatul Român, prin Tratatul de la Berlin din 1878, oraşelor dobrogene Constanţa şi Tulcea, în vremea sa fiind fondate cele mai importante instituţii şi edificii economice, culturale şi spirituale ale Dobrogei. Catedrala Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, din Constanţa, este doar una dintre realizările acelui timp, construirea ei fiind demarată la solicitarea Episcopului Iosif Gheorghian, al Dunării de Jos, în anul 1883. Se crede că piatra de temelie a actualei catedrale s-a pus pe locul unei vechi biserici creştine, transformată în moschee la începutul secolului al XV-lea, când Dobrogea a intrat în componenţa Imperiului Otoman. Ulterior, locul a devenit cimitir musulman, descoperirile arheologilor fiind cele care atestă acest lucru.

Valoarea Catedralei ortodoxe din Constanţa rezidă, între altele, şi în faptul că ea a fost proiectată de către arhitectul Ion Mincu, părintele stilului neoromânesc în arhitectură, o frumoasă continuare a stilului brâncovenesc, pecetea culturală unică şi inestimabilă a sudului României. Nu doar planul bisericii catedrale este opera lui Ion Mincu, ci şi cel al mobilierului şi al candelabrelor din bronz şi alamă, executate în ateliere din Paris.
Zidurile au fost construite din cărămidă presată, turnul având o înălţime de 35 de metri.
Pictura iniţială a bisericii a aparţinut unuia dintre cei mai valoroşi pictori ai timpului, George Demetrescu Mirea, care însă nu a respectat canonul bizantin al iconografiei, introducând elemente non-conformiste inacceptabile în programul iconografic, cum ar fi reprezentări ale protipendadei constănţene. Din acest considerent, episcopul de atunci a refuzat să sfinţească noul lăcaş de cult înainte de a fi fost corectată pictura. Acest lucru s-a finalizat abia în anul 1895.

Până în anul 1925, noua biserică din Constanţa a fost doar una de parohie, la acea vreme neexistând o episcopie cu sediul în oraş. Abia din 1925 Constanţa a devenit sediu episcopal, prin înfiinţarea noii Episcopii ortodoxe a Tomisului, biserica cu hramul Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel fiind desemnată catedrală episcopală. În anul 1931, au fost aduse din Orientul Apropiat şi depuse acolo relicve ale Sfântului Mucenic Pantelimon. Anul 1941 a fost unul nefast pentru Constanţa, în general, şi pentru Catedrala ortodoxă, în particular. Întrucât portul Constanţa era un punct important de aprovizionare cu material pentru război, armatele sovietice l-au bombardat intens în luna august 1941, bombardamentele afectând întreg oraşul, şi avariind catedrala. Lucrările de reparaţii ale catedralei, după acel bombardament, au fost efectuate între anii 1946-1951, la final biserica fiind resfinţită, de către Patriarhul Justinian Marina. Episcopia Tomisului a fost desfiinţată în vremea comunismului, între anii 1950-1990 Catedrala Sfinţii Petru şi Pavel funcţionând ca biserică parohială. Din 1990, după reluarea statutului de centru episcopal al Constanţei, prin înfiinţarea Arhiepiscopiei Tomisului, şi-a reluat statutul şi catedrala. Din anul 2002, pe lângă ea funcţionează şi o mânăstire. După descoperirea, în anul 2001, a bisericii şi mormintelor Sfinţilor martiri Epictet şi Astion, la Halmyris, relicvele celor doi sfinţi au fost şi ele depuse în Catedrala din Constanţa, alături de cele ale Sfântului Pantelimon.

Deşi cu o istorie scurtă, comparativ cu alte monumente ecleziastice din România, Catedrala Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel din Constanţa este un edificiu care însumează în el multă istorie şi cultură creştină: reminiscenţe ale Antichităţii creştine a Dobrogei, prin relicvele Sfinţilor acolo păstrate; urme ale istoriei medievale foarte zbuciumate a Dobrogei, prin descoperirile arheologice de pe locul catedralei; răni ale sângerosului secol al XX-lea; iar mai presus de toate, mărturia stilului arhitectonic neoromânesc şi a spiritului creştin al culturii şi civilizaţiei dobrogene, Dobrogea fiind o frumoasă simbioză, unică în Europa, de culturi, tradiţii şi religii care au coexistat paşnic, secole la rând.

Dr. iur. Maria Mihaela Stan