Biserica evanghelică fortificată din Hosman, judeţul Sibiu

Dintre caracteristicile stilului romanic în arhitectură, portalurile cu arcuri curbe ale intrărilor în lăcaşele de cult sunt printre cele mai bine păstrate şi imediat vizibile, la edificiile ecleziastice construite în Transilvania. Între acestea, portalul bisericii fortificate din satul Hosman sau Holzmengen (grămadă de lemne) în germană, este unul de o frumuseţe remarcabilă.

Biserica romanică din Hosman a fost ridicată în jurul anului 1270, iniţial având trei nave, o absidă, cea a altarului, şi o clopotniţă care a fost supraînălţată în timpul fortificării bisericii, până la cinci niveluri. Biserica avea odinioară scări interioare la zidurile din partea de sud şi de nord, care duceau la tribuna clopotniţei, aflată la nivelul al doilea. Fortificaţia a fost construită împrejurul bisericii, sub forma a două incinte de ziduri circulare, părţi din ea fiind vizibile pînă astăzi. Cele două nave laterale ale bisericii au fost demolate în anul 1794. Portalul romanic târziu are similitudini cu cel al catedralei romano-catolice din Alba Iulia, ca şi cu alte portaluri romanice ale bisericilor contemporane cu cea din Hosman. Acest fapt a dus la supoziţia că unii meşteri sau ucenici germani sau austrieci care nu mai avuseseră de lucru la catedrala Sfântul Mihail, au ajuns, în căutare de lucru, în localităţi din sudul Transilvaniei, unde au construit alte biserici, influenţaţi fiind de măreaţa catedrală.

Una dintre cele mai mari realizări ale perioadei romanice este renaşterea sculpturii monumentale, care nu mai fusese întâlnită în Europa după căderea Imperiului Roman. Ca şi în cazul picturii, sculptura avea rol decorativ, dar şi educativ, prezentând plastic adevăruri de credinţă, sau doctrine. Sculptura în piatră a luat forma basoreliefurilor, decorând fie capiteluri ale columnelor, fie intrările bisericilor.
Colonetele portalului din Hosman au la bază capete de pisici, deasupra portalului, pe partea de vest, aflându-se un basorelief care-i înfăţişează pe Iisus Hristos şi Sfântul Ioan Botezătorul, în scena Botezului Domnului, la Iordan. Ioan poartă haină miţoasă. La sfârşitul secolului al XVIII-lea, portalul a fost mascat cu un portic de protejare a sculpturilor, fapt care duce la diminuarea calităţii expunerii lor.
Capitelurile portalului au fost decorate cu lilieci, himere şi capete de oameni. Principala tematică a acestor decoraţiuni este reprezentarea primejdiilor sufleteşti şi modul în care sufletul poate fi mântuit. În partea stângă a portalului sunt reprezentaţi un grup de diavoli care chinuiesc un tânăr, ei fiind urmaţi de apostolul Petru, care are în mână cheile raiului. După Petru urmează doi necunoscuţi, care poartă în mâini un sul desfăcut. În dreapta portalului se află un pitic cu scufie şi o coadă de peşte. Urmează apostolul Marcu, reprezentat aşezat pe un leu, flancat de doi diaconi, care ţin în mână o cădelniţă şi o carte.

Chiar dacă biserica din Hosman a fost modificată în timp, arhitectura sa romanică iniţială fiind estompată, portalul ei a rămas o mărturie vie despre modul de a crea al meşterilor din secolul al XIII-lea, despre rostul şi înţelesurile arhitecturii de odinioară, despre modul cum omul de atunci s-a raportat la cele spirituale şi le-a reflectat în creaţia sa. Frumuseţea, rostul adânc şi trăinicia unor astfel de creaţii sunt suficiente motive pentru omul contemporan pentru a le căuta, vizita, admira şi a învăţa ceva din ele: aceea că viaţa omului are în ea nevoia de creaţie, iar cu cât omul creează mai frumos, mai cu noimă şi mai durabil, cu atât el se dovedeşte a fi în vocaţia sa.

Pe de altă parte, oricât de mult ar încerca omul să se înveşnicească prin creaţiile sale, acestea sunt, toate, efemere. Dar ele au totuşi menirea, rostul de a lăsa urme de frumos în Creaţie, mărturii ale trecerii prin ea cu rost, iar nu fără de rost, sau pe lângă rost.

Dr. iur. Maria Mihaela Stan